Finalul fu extrem de emotionant. Lacrimi ca boabele de
struguri siroiau pe obrazul fin al Corinei. Intoarse capul spre Alena si-si
izbi ochii de smaraldul ochilor ei, care o vraji instant. Alena isi duse lenes
mana pe obrazul stang al prietenei ei, ii sterse lacrimile si aburii alcoolului
isi facura treaba. Fara sa-si dea seama buzele ei se contopira cu buzele
Corinei, mainile ei incepura a-i framanta sanii si un vulcan de pasiune erupse
in trupurile plapande ale amandurora. Se mangaiara, se sarutara, se gustara cu
pofta una pe cealalta si apoi se cufundara intr-un somn adanc intre
cearceafurile albe si racoroase.
Se desprinsera una de alta, plecand fiecare in lumea ei!
Corina se lasa purtata de val, simtind inca gustul si mirosul Alenei pe pielea
ei. Parfumul acela seducator si proaspat o purta pe malul marii, apoi in camera
LUI. Era o dupa – amiaza noroasa de iarna, insa soarele sclipea ca si cum ar fi
fost mieyul verii. Statea chitita in mijlocul patului asteptand ceva. Oare ce
facea in camera asta pustie si rece, cu draperiile trase. Draperii... Nu, nu
erau draperii, ci mai degraba o patura pusa pe post e draperie ca lumina sa nu
patrunda in camera. Aroma Lui ii razbi in suflet si-l simtea aproape. Privi
nedumerita spre usa care era inchisa si deodata din camera alaturata se auzira
doua voci de barbati. Una incepu a canta cu forta „Doamne miluieste, Doamne
miluieste”, apoi o alta multumind sfios, ca si cum ar fi fost surprins in fapt.
Nu mai trecu mult timp si usa se deschise. In fata ii aparul El, un el care-i
urca sufletul in gat si-i tulbura mintile, dar nu-l putea defini. Il stia, il
stia bine, dar nu-i putea rosti numele, Se vari repede sub plapuma alaturi de
ea, o privi fix in ochi si rosti ca pentru el: „O sa regret toata viata daca nu
o sa fac asta!”. Nici nu apuca sa intrebe ce anume caci buzele lui fierbinti ii
topira buzele ei. Incepu un joc de pasiune si desfrau. Se juca cu el ca
soarecele cu pisica. Incheie! Nu stia de ce dar trebuia sa-i puna punct!
-Merg la dus!, ii spuse si cobori dintre asternuturile
mototolite.
Se mai invarti de doua ori si apoi se intoarse la ea si o
saruta din nou pe buze. De data asta era acoperit doar cu un prosop care invita
la pacat. Il privi cu pofta si inghiti in sec. Ar fi vrut sa-i traga prosopul
si sa-l priveasca in toata goliciunea lui, sa-l faca al ei. Deodata gandurile
ii fura intrerupte de telefonul de pe noptiera care tarai strudent. Privi spre
telefon, privi spre prosopul cu pacate, insa mana o intinse catre telefon.
Prinse aparatul care vibra si suna zgomotos si cand degetele ii atinsera
aparatul visul se spulbera. Tresari speriata. Privi la ceas, care indica ora
8:00. Sari ca arsa!
- Doamne, cat e de tarziu! Alena! Alena! Nimic. Vocea i
se sparse intr-un ecou gol si tot ce-i ramasese in jur erau asternuturile
mototolite, parfumul ei pe corp, povestile ei, durerea de cap dupa vinul de cu
seara si un bilet stingher pe noptiera: „A trebuit sa plec, fata frumoasa!
Visai ceva tare kinky si mi-a parut rau sa te trezesc, desi nu m-am putut
abtine sa nu-ti fur un ultim sarut! Te pup! Cand te mai plictisesti de viata,
mai bem un vin impreuna sa uitam de ei... de noi.”
Puse biletul jos si-si lasa privirea sa vagabondeze pe
cerul ce i se deschidea prin fereastra din fata ochilor. Ramase asa cateva
minute, cand nelinistea de liniste ii fu intrerupta de telefonul care-i vibra
in mana, zguduind-o din toata fiinta.
-La dracu’, cat e de tarziu! Trebuie sa plec ca altfel...
Azi mi-ai curs prin vene! Pacat mi-esti – ii strafulgera prin minte un gand
ratacit din vis sau poate din noaptea de amor cu frumoasa fata trista!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu