De cateva zile a inceput din nou forfota prin oras, prin birouri, pe la scoala... peste tot.  

Oamenii sunt innebuniti dupa cadouri. Incep sa aud din ce in ce mai des intrebarea: ”Tu ce cadou ii iei?”, ”Tu ce ai primit?” etc. 

Treaba asta cu cadourile mi se meschină tare, ca si cu bunatatea rasarita de dupa usa imediat cum 1 decembrie isi face aparitia. 

Stau in casa, e cald si bine si simt miros de portocale. Mintea-mi umbla aiurea, dupa cadouri inchipuite si caut in gand ce mi-as putea dori daca as avea o lista. Gandul imi aluneca usor de la lucrurile care ar putea sa-mi satisfaca placerile frivole catre seara aia, in care singuratatea de sarbatori si-a aratat coltii ...................................................................

Ne jucam de ceva vreme. Eu ii spuneam ca am nevoie de prieteni, el ma voia pentru mai mult.

Ma plimbasem toate dupa-amiaza prin magazine. Nu, nu dupa cadouri, ca nu aveam pentru cine, ci pentru mine, ca sa fac timpul sa zboare. In drum spre casa m-am oprit la aprozarul din colt si mi-am luat un kg de clementine. Am ajuns in bloc cu o strangere de inima, am urcat cu liftul si am sperat ca fata cu care locuiam sa fie in apartament.

Intru... apartamentul rece si gol. Aprind toate luminile in casa, ma invart, ma sucesc... nimic. Era weekend. Liniste in jur. Nu mai puteam face nimic. Era frig afara ca s-o iau din nou la cutreierat. Ma schimb in hainele de casa si ma mai invart de cateva ori prin golul din jurul meu, crescandu-mi golul din interior.

Telefonul... Ma duc la telefon sperand din suflet sa ma fi sunat cineva, sa-mi fi simtit lipsa, sa spulbere linistea din jur. Nimic. Imi vine in minte el.

- Il sun, imi spun. Ce se poate intampla? Da, nu am facut asta niciodata, cu nimeni, dar el ma suna mereu...

Formez numarul in timp ce-mi curat o clementina. Stau asezata turceste si tin punga cu fructele portocalii si reci intre picioare. Nici nu apuc de savurat prima felie ca-mi si raspunde. Cand ii aud vocea, imi vine sa inchid pe loc, dar e prea tarziu.

Imi raspunde si-mi povesteste rapid, gafaind despre tipa pe care a cunoscut-o in club cand am mers impreuna: ”Am cumparat brad, Alex. Facem Craciunul in familie. Mi-a spus ca ma iubeste dupa o saptamana. E lesinata dupa mine. Acum ma duc sa bem ceva cu prietenii ca e Mos Nicolae...”

Mai inganda ceva... Nu mai conta. Era Mos Nicolae... Eram singura intr-o casa rece si goala mancand dintr-o clementina...

Lacrimile au pornit la vale si nu pentru ca-l pierdusem caci nu-l vrusese niciodata... ci pentru ca stiam mai bine ca oricand ca singurul lucru pe care mi-l pot dori de sarbatori este ceea ce-mi doresc in fiecare zi a vietii mele: IUBIRE.

.....................................................................................................................................

P.S:  Cadourile mele nu sunt materiale, ci de suflet. Si acum traiesc cel mai frumos cadou si singurul pe care mi l-am dorit ori de cate ori am simtit ca nu mai pot. Multumesc!