Zi de zi oboseala imi arata fatete noi, atat de puternice, cu radacini adanci, groase care-mi patrund fiinta si-o sfarteca, lasand-o sleita de puteri, dar cu un ranjet de fericire bolnava.Simt cum trupul mi se descompune, se lichefiaza... Totul e paranoia, viteza... un vartej de sentimente care ma dau in carusel si ma urca si ma coboara cu repeziciuni greu de cuprins in cuvinte, care lasa in urma lor numai mireasma de sentimente.
Toti porii imi sunt deschiși si lasa sa-mi patrunda in fiinta val de energii si sentimente venite din jur: culori, miresme, imagini, atingeri - totul se aduna in mine ca-ntr-un mixer si se transforma in viata.
Simt cum ma pierd in vartej pe carari necunoscute, care insa nu ma fac decat sa ma duc si mai mult spre mine. Pasii mi se indreapta necunoscatori si tematori spre destin. Umblet somnambulic ghidat de instinct catre implinirea a ceea ce a fost dat!
Masini care alearga, oameni grabiti pe strazi ca niste roboti - eu unul dintre ei zilele astea. Timpul e atat de lung si atat de scurt. E tangibil de intangibil.
Totul e fantezie si vis de atata realitate cata imi intra in fiinta! Niciodata trait si simtit mai mult si mai putin decat acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu