Fericirea mea de azi! E dincolo de tine

Casa e goală. Eu și... bonsaiul. O lumină - aprinsă în living, televizorul pornit. Eu stau tolanita in birou pe covorul moale. Muzica imi patrunde in suflet si scoate la suprafata emotii. Peretii vibreaza cu putere. Vibreaza de mine, vibreaza de viata!
Gandurile mi se invart fara noima prin cap! Incerc sa citesc, randurile mi se incurca unele in altele. O oboseala molcoma imi zgandare oasele. O liniste pe care n-am mai avut-o demult imi incearca fiinta.
Tu-tu-tup-tur-up! Fredonez cu ochii pironiti in aplica difuza de deasupra!
Ma las purtata pe ritmurile melodiilor ce scapa ghiduse din boxele home-cinemaului. Am renuntat la puloverul cu flis, pufos si calduros! Zici ca visez, dar jur ca-i adevarat.
Gandurile ma poarta catre nicaieri, habar n-am de ce ma chinui sa gasesc un precedent al starii asteia! Am mai simtit asta! Da, am mai simtit, dar cand? Liniste! Doamne, e atat de greu de gasit si, uneori, daca nu esti pregatit pentru ea, devine sufocanta.
O iau pe carari de amintiri si revad in departari seri d-astea, de liniste, pe care le etichetam ca singuratate! Ma sufocau, ma innabuseau cu lacrimi amare, iar sufletul mi se strangea ghem in capul pieptului. Gandurile deveneau chinuitoare, durerea era atat de palpabila... Muscam la propriu din ea! Ce gust avea? Plumburiu! Chiar asa, de metal dur, rece.
Ma uit inapoi si parca acolo, in urma pasilor omului de azi, a ramas pierdut un alt om, unul de care am grija zi de zi, unul pe care-l cresc de la zero si-l invat clipa de clipa ce inseamna sa fii bun!
Ai suferit si inca mai respiri? Foarte bine! Spune-ti povestea si calauzeste-le si celorlalti calea in afara propriei lor torturi!
M-as ridica de pe covor, pe masuta inca ma asteapta cartea! Mai am cateva pagini! Ce tortura dulce in zilele astea de pace: sa nu stii intre ce sa te imparti - tastele laptopului, care abia astapta sa scrie litere, cuvinte, propozitii, fraze... povești și paginile deja impaienjenite cu povesti ce poarta semnatura unor scriitori consacrati!
Timpul asta care odata ma sufoca, care se dilata pana la exasperare, acum parca nu-mi mai ajunge!
El e plecat! Ma deranjeaza? Poate! E un deranj placut, anost de placut, pentru ca-mi ramane timp de mine, pentru linistea asta a mea, pentru declansarea eternei dileme: scris sau citit?! Dar le fac pe amandoua, cate putin, cu masura! Gust din fiecare, savurez fiecare aroma, fiecare emotie, fiecare gand si transform totul in energie!