Telefonul baraie alert langa mine. Buimaca întind mâna dupa el. Pe ecran scrie: ”Sefa”. Zambesc. Mi-era dor de ea si telefonul ei vine chiar in ziua in care voiam sa-i spun al doilea ”Multumesc!” pentru felul frumos in care mi-a schimbat viata. Omul meu providential... care a adus in viata mea schimbarea si oamenii frumosi care au venit apoi.Raspund, dar vocea ma tradeaza.
-Ce faci, Alexuțu? Dormi? Hai ca te las, ma suni dupa ce-ti bei cafeaua...
Si inchide. Ma lasa sa ma trezesc. Prima mea zi de libertate! Prima mea zi... Sfarsit de inceput! Atatea emotii pentru ce va fi, atatea bucurii pentru ce a fost! Un travaliu de patru ani: frumosi, nebuni, noi, fericiti si mai putini fericiti... Patru ani in care am fost eu si mi-am explorat fiecare coltisor al fiintei si am savurat cu foamea flamandului fiecare senzatie, aroma, mireasma a fiecarei zile. Am simtit totul si am trait in cele mai profunde adancimi ale sufletului. Patru ani...
Acum, in prag de 30 de ani, am pus punct unui capitol si ma pregatesc cu rabdare, entuziasm si o frica nebuna pentru ce va fi... pentru nebunia pe care sunt pe care s-o declansez.
E ciudat... Traiesc cu pofta adolescentului nebun si nestiutor, dar varsta ma recomanda drept... femeie. Si sunt! :p
Cuvintele sunt fade si prea mici pentru a exprima recunostinta pe care o am pentru fiecare dintre voi, pentru voi oamenii care m-ati ajutat, m-ati suportat, ascultat, motivat... care ati fost acolo in toata devenirea mea! Fie ca v-am vazut zi de zi, fie ca nu v-am vorbit cu anii, dar ati fost acolo cand am avut nevoie.
Am atatea nume in minte, dar cu siguranta as uita o multime de altii... asa ca nu pot sa va spun decat: Multumeeeeeeeeesc!!!!!! Tuturor! Fara voi nu as fi cine sunt! :)
P.s: Azi inchei un capitol, dar deja am pus titlul viitorului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu