Lacrimi mari precum boabele de roua i se prelingeau peste obrajii imbujorati.Infuriată nu se putea stapani sa-si strige nedreptatea.Ura din privirea ei putea ingheta oceane . Ochii spuneau mult mai multe decat ar fi putut vreodata exprima in cuvinte.Asezata chircit in sacunul mare , cu rochia trasa peste genunchi , cu mainile in jurul lor si ochii atintiti asupra unei fotografii vechi incerca sa-si indeparteze gandurile de la nenorocirea ce i se intamplase.
In coltul opus al camerei , sta in picioare un omulet stramb , cu nasul mare inconvoiat imbracat intr-un palton vechi de culoarea pamantului.Nu putea scoate niciun cuvant.Vorbele ii inghetasera pe buze , ochii nu indrazneau a se ridica din pamant.Nu reusea sa gasesca nimic potrivit ai spune.Nimic care sa o linisteasca ,care sa o faca sa imblanzeasca fiara .Deodata se auzi o voce pierduta ,parca venita din alta lume:
-Da ce ai ramas acolo asa?Intra odata!Stai jos!
-Da , da ,da...,raspunse barbatul.
-Hai vorbeste acum , doar de-asta ai venit ,nu?
-Da ,dar sa vedeti...spuse printre balbaieli omul.Era domnita acolo si...
-Si..?Da zi omule odata....
Nu mai apuca omuletul sa ingane nimic caci ,se auzi,trantindu-se cu putere usa de la intrare.
-El trebuie sa fie...Si ridicandu-se din scaunul unde ramasese tintuita de mai bine de doua ore se indrepta in fuga spre scari.Rochia lunga ii impiedica pasul si o facea sa fie si mai agitata decat era.Ajungand fata in fata cu cel ce ii putea infirma dezastrul ce tocmai avusese loc , cu respiratia taiata , incerca sa se stapaneasca si sa nu izbucneasca asupra lui , sa astepte cuminte sa-i povesteasca el singur fiecare amanunt.Dar el , Andrei nu scotea niciun cuvant.Se dezbraca cuminte de haina groasa si apoi la fel de calm si de tacut se indrepta spre bucatarie.
Vazand una ca asta ,Maria atinse culmile cele mai inalte ale disperarii.Nu se putea asa ceva .Nu se putea ca propriul ei fiu sa vina si sa nu-i spuna nimic.Nici macar un cuvant.De parca nu s-ar fi intamplat nimic.Nimic.
Maria era o femeie subtirica , oachesa, peste care anii trecusera fara a lasa mari urme.Eleganta si frumusetea Mariei facusera multe victime printre cunoscuti.Se purta intotdeuna simplu , vestimentatia sa nu suferea niciodata modificari majore dar asta nu o impiedica sa-si puna in valoare frumusetea pe care parea ca incerca sa si-o stapanesca , sa si-o ascunda cumva.Si tocmai acesta simplitate a tinutei si a comportamentului sau ii dadeau un aer special care te fermeca.Atunci cand era furioasa , cum se intampla si in acesta seara , ochii ii scanteiau , atunci cand si-i indrepta asupra ta te ardeau pur si simplu.Toata furia si toata incordarea erau cuprinse , parca ,i n acea privire care te imobiliza.Asta nu pute suferi Andrei la mama sa cel mai mult.Nu putea suporta acea privire.Acea pedeapsa crunta de a ramane sub fulgerul ochilor ei incordati in asteptarea raspunsurilor.
Inainte a a pasi in casa isi facuse mii si mii de planuri.Cum va ajunge in dreptul usii , cum va intra in casa , si...Aici filmul se intrerupea, nu mai putea gandi mai departe.Se bloca.O lua de la inceput si cand era pe punctul de a gasi rezolvarea ii venea ii minte privirea mamei sale si se pierdea din nou cu firea.Asa isi petrecuse mai mult de jumatate din acea zi.Umblase aiurea prin parcul din apropierea casei , privind pierdut la tot ceea ce se intampla in jurul lui de parca solutia salvatoare i-ar fi putut veni de acolo.Abia tarziu , spre seara cand afara vantul rece de toamna se intetise si stropi mari incepusera a acoperi strazile isi facuse curaj a se indrepta spre casa.Drumul i s-a parut mai scurt si , in aceelasi timp mai lung ca niciodata.Masinile treceau in viteza , lumina farurilor il orbea sporindu-i stareaplutire.Se simtea ca o frunza in bataia vantului.Nu avea controlul si nici nu credea ca-l avusese vreodata.Totul i se parea acum mult mai banal , nimic nu mai avea sens,lumea toata ii parea ridicola ,lupta cu viata ii parea fara rost , zbuciumul cotidian ajungea sa capete conotatii halucinate.Abia cand,ajuns in fata usii , cu mana inclestata pe cleanta acesteia a realizat ca nu mai putea amana intalnirea cu mama lui.Ametit parca de toata framantarea aceasta , de incordarea fizica si psihica in care statuse toata ziua uitase ca nu mancase nimic toata ziua.Uita pentru o clipa de mama sa si instinctiv apasa cleanta usii si ii dadu drumul trantind-o cu putere in urma sa.Merse aproape teleghidat , trecand fara a o observa pe mama sa , pana la bucatarie unde nu se opri decat in fata frigiderului plin cu bunatati.Abia dupa ce se infrupta pe saturate cu doua senvisuri mari si reveni din amorteala si-si aminti ca-n goana sa catre bucatarie se intalnise cu mama sa.Un fior rece ii strabatu toata fiinta si fara a mai apuca sa faca ceva se trezi cu Maria langa el .Privirea ei spunea totul , mult mai bine decat ar fi facut-o toate cuvintele din lume .Ochii de un verde rece ai Mariei nu-l slabeau p Andrei o secunda.Ca sa nu mai prelingeasca momentul Andrei se gandi ca ar trebui sa spuna ceva si fara a mai apuca sa se opreasca prea mult asupra a ceea ce avea sa spuna se auzi scapandu-i:
-Saru mana , ce faci mama?intrebarea suna calm.Un calm care o enerva mult prea tare pe Maria.Nu putea intelege indiferenta fiului sau, nu intelegea unde disparuse copilasul ei sensibil.Nu-si putea concepe ca Andrei , Andrei al ei putea fi atat de rau.
-Cum „saru mana”?Ce-i asta?Pe unde ai umblat?
-Hei, da ce-i cu atatea intrebari?Vorbim maine , eu merg la culcare caci sunt cam obosit.
-Poftim?
-Noapte buna, mama.
Andrei parasi incaperea fara un alt cuvant.Mersul apasat , sigur il facea sa se simta mandru.Era mandru de el , se simtea triumfator , se simtea precum un copil.De mult nu se mai simtise atat de viu , sangele ii pulsa in vene , inima ii batea cu putere mai , mai sa-i sparga causul pieptului.Mai avea putin si incepea sa sara intr-un picior si sa bata din palme la fel cum facea cand era mic si obtinea o bucatica de ciocolata in plus fata de ceea ce i se cuvenea.Nimic nu-i putea tulbura starea euforica , nici macar camera rece nu-l mai intrista ca altadata.Fericirea de a-si fi infruntat mama , pentru prima data , era mai presus de orice, insemna o eliberare la care nici macar nu indraznise sa viseze.Nu i-ar fi trecut prin cap nicicand ca o nenorocire ca cea din ziua aceea i-ar putea aduce , in cele din urma o bucurie atat de minunata si nesperata.O eliberare..
Dupa plecarea lui Andrei , Maria ramasese fara cuvinte.Nu mai stia ce sa creada , nu mai intelegea nimic.De ce se purta Andrei asa cu ea ? Ce se intamplase cu adevarat in acea zi?Ce se va intampla mai departe cu ea ,cu ei...???Ametita de furia ce pusese stapanire pe toata fiinta ei vru , pentru inceput , sa dea buzna peste fiul ei si sa-i ceara explicatii , sa-i ceara raspunsuri la toate intrebarile ce o chinuisera toata ziua, sa afle unde disparuse toata ziua si ce insemna acest comportament sfidator al lui.Se indrepta ,chiar , cu pasul hotarat , spre scari , urca treapta cu treapta ca si cum fiecare treapta urcata o ducea si mai aproape de nebunie.Scaile i se pareau fara numar ca si intrebarile , fiecare scara urcata nastea o noua intrebare in sufletul ei. Cu respiratia intretaiata , gatuita de emotie Maria ajunse in fata camerei fiului sau.O clipa de ezitare si curajul ii pieri , considera mai precaut sa lase pe a doua zi , cand toate vor fi vazute intr-o alta lumina, desfasurarea evenimentelor.Se intoarse in camera sa sleita de puteri.Se aseza in scaunul mare , cu picioarele indoite sub ea , cu rochia trasa cuminte peste genunchi.Se zbarli de cateva ori de frigul care-i ajunsese pana in maduva oaselor , cu ochii tinta la geamul ce da spre gradina casei si cu gandurile departe , departe...Noapte si-o petrecu asa , ca si cum orele ar fi fost minute , neclintita . Spre dimineata simti ca nu mai are aer , ca toata situatia asta o sufoca.Camera inghetata ii parea Mariei cuptor , frigul ii fusese inlocuit de flacari fierbinti ce-i strabateau tot corpul.Asa o gasi Andrei dimineata cand ,vazand ca mama lui nu mai coboara , se
hotara sa mearga la ea.Maria era transfigurata , buzele i se invinetisera , fruntea ii era plina de broboane de sudoare , iar mintea plina de intrebari.Rostea cuvinte fara inteles pentru Andrei , cuvinte incurcate , franturi de fraze si mereu aceeasi intrebare „De ce?”.
............................................................................................................ continuare in zilele urmatoare .................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu