toamna

          Afară plouă mărunt , nu e frig , nori grei ,cenușii apasă peste noi . E o zi de toamnă adevărată . Îmi place pot spune . Îmi amintește , cu nostalgie , de copilăria mea . E diferit , nu mai simt toamna cu atâta bucurie cum o trăiam atunci.
         Copilăria mi-am perecut-o la țară, oarecum , si zilele acolo , mai ales toamna , par extrem de lungi . Altfel  simți toamna la țară . Îmi amintesc cum în zilele ploioase ne strângeam în bucătarie - o căsuță mică , veche ,cu două camere și o sala lungă . Acolo ne petreceam mai toata ziua , era locul de refugiu din calea ploii reci . În clipele de repaus îmi petreceam timpul urmărind ce se întampla în jurul meu . Asta ,poate , mi se trage de la tatal meu . În astfel de zile îi plăcea să stea pe veranda casei ,cu un pahar de tuică vârtoasă și cu țigara în colțul gurii , si să priveasca porumbeii . Jocul lor îl fura de-a binelea , făcându-l să uite de cele din jurul lui . Acolo se pierdea , se desprindea de lumea asta , de frigul de afara și de vremea posomorâtă . Libertatea porumbeilor îl fascina . Lumea lor simplă , liberă . Și eu ramâneam așa ca el , uneori , nu știu dacă urmăream odată cu el porumbeii și cele ce se intâmplau în jurul meu . Mă atrăgea zbuciumul frunzelor sub stopii reci de ploaie , cățelul plouat care scâncea în cotețul lui , găinile zburlite . Sau poate că mă atrăgea lumea tatălui meu și atât . Nu știu . Poate că de asta mă fascinau toate ,poate pentru că încercam să-l ințeleg , să-i ințeleg neclintirea , uimirea , bucuria cu care trăia și cu care se pierdea în lumea și-n libertatea porumbeilor .
        Dupa asta lucrurile curgeau lin , greoi .Cerul plumburiu apasa totul . Urai și iubeai zilele astea de toamna . Acum ințeleg altfel lumea aceea . Acum zilele toamnei nu mai au nimic salbatic în ele , sunt la fel de monotone însa.
       Toamna la oraș este altfel decat toamna la țara . Toamna la oraș începe cu sila trezirii dimineața în camera înghețată , cu sentimentul frustrant că trebuie să te ridici din pat când tu nu ai vrea nimic mai mult decat să rămâi ghemuit sub plapuma călduroasă . Toamna la oraș nu te poți pierde în liniștea porumbeilor . Orașul este agitat , la fereastra nu auzi cântecul zgribulit al cocoșului și nici schelălăitul câinelui . La oraș te trezești apăsat de zgomotul roților de mașină , mult mai puternic și mai ascuțit decât în celelate zile.
       Toamna la țară liniștea se așterne peste întreg satul ,viața pare că ia o pauza , de parcă toate s-ar odihni.Cu cât trece timpul și ziua inaintează cu atat liniștea devine mai adâncă . Pe când la oraș asta nu există . La oraș odată ce ai părăsit culcușul confortabil ești aruncat , la propriu , în agitația cotidiană . Mai ales intr-o zi ploioasă când aglomerația devine sufocantă , mașinile rămân neclintite la semafor minute în șir , iar conducătorii din ce în ce mai nervoși , la fel de neclintiți cu degetul pe claxon.