lecție de la viață

Mă ascund de lume , mă ascund de viață , ma ascund de mine...Vi s-a întamplat?!Simt cum ceva ciudat se întampla, vreau să mă eliberez de sntiment și cu cât lupt mai mult cu atât pune stăpânire mai mare pe mine , pe lumea mea , pe viață , pe idealuri...Trist...Pentru prima dată în viața mea nu mai îndrăznesc să-mi fac speranțe , să visez , să-mi doresc...Nu mai am curaj , viața mi-a tras-o de prea multe ori ca să mai am puterea de a spera , de a crede.Stau și mă întreb(lucidă) ce poate fi mai rău decât să-ți pierzi încrederea în tine , să pierzi visele , dorințele , viața?!Vreau să trăiesc din nou , să simt , să zâmbesc și cel mai mult aș vrea să am din nou puterea de a crede.De multe ori mă simt un simplu recipient, goală de viață , de vise , de zâmbet...Ce-i de făcut???Nimic .
În plutirea mea în lumea tristă mi se întâmplă să privesc lumea altfel , să mă doară nedreptățile ei.De ex:

 Îmi petrecusem o seara „romantică” cu iubitul la pizza și în drum spre casă , așteptand mașina în stație privirea , pe un ger năpraznic,  mi se oprește spre un om al strazii care disperat deschide o pungă de cipsuri.Se afundă cu totul în ea , de parte in adâncul intunecos al ei ar fi stat elixirul vieții , de parcă fericirea toată ar fi ținut=o in mână dar nu o putea gasi.Spațiul mic , intunecos devenise o prăpastie mare , întunecoasă , puternică,  care ascundea frumusetea vieții.Nu vroia să i se arate .Nu și nu.Disperat omul începe să-și injure „prietenul ” care-i vânduse pontul , îl mințise , îl înșelase.Mâinile îi tremurau , disperarea i se putea citi în priviri , în voce .Aruncă punga furios și cu pași plini de speranță se avântă spre coșul de gunoi din apropiere , de parcă fericirea fugise , se ascunsese acolo.Speranța era acolo , viața...totul.Căută cu disperare ...Nimic ...Într-un târziu găsi un pahar , aproape gol , de Pepsi de la KFC , sorbi de vreo 2-3 ori din paiul care scoase un sunet gol , macabru...Trist , dar resemnat își îndreptă atenția spre o altă activitate . Începu să mimeze fericirea pentru a uita dezamăgire din punga de chipsuri de mai devreme.Începu a face tot felul de trucuri , magie...O magie care-l putea purta în viața fericită , călduroasă și îndestulată de care viața îl priva cu atâta cruzime.
Ochii mi se umpluseră de lacrimi , sufletul îi înțelegea zbaterea , dezamăgirea , ar fi vrut să facă ceva pentru el dar mașina se opri în stație , iubitul mă luă tandru de mână și mă trase incet în mașina care nu mai aștepta regretele mele .Plecă , dar regretul și neputința de a face ceva pentru omul acela imi amintește de noi , de viață de tot.Secretul stă în noi , în puterea de a mima și de a merge mai departe.O lecție urâtă pe care viața mi-a dat-o:indiferent de situația materială , de suflet , de intelect dezamăgirile sunt aceleași , viața e la fel de perversă dar tot ce contează este LUPTA și cine iese învingător :TU sau EA (de cele mai multe ori ea , nu?:(:(:(