Stau intinsa in pat, cu ochii in tavan, urmarind umbrele ce-mi joaca pe dinaintea ochilor si incep sa ma perumblu pe carari batatorite. Ma opresc in fata usii care se deschide dinaintea inaintea mea. Intunericul ma incita si ma hotarasc sa pasesc dincolo de ea. Usa se tranteste zgomotos in urma mea, iar in fata un ecran de cinema mi se aprinde. Pasii ma indeamna catre scaunul din fata mea, ma asez si cu ochii hipnotizati parca incep a urmari imaginile ce se deruleaza in pelicula ce ruleaza pe ecranul gigantic.
Privesc si le sorb fiecare vorba, fiecare cuvant. Ea il asteptase toata ziua stiind ca va fi ultima, stiind ca va fi ziua in care va scapa de povara hainelor lui din dulapul ei. II facuse deja bagajul...Avusese grija sa-i puna tot. Daca ar fi putut sa puna la pachet si amintirile i le-ar fi azvarlit fara mila in cutia plina cu chiloti, borcane, cutite si alte porcarii pe care avusese grija sa le ”uite” pe la ea. Isi facuse cu grija planul: aveau sa se intalneasca in oras, ea fiind cu grija insotita de o prietena care ii va distrage lui atentia mereu, apoi vor merge acasa, il va lasa sa astepte la masina cat timp ea va urca linistita si-i va aduce lucrurile.
Dar, planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ... Asa ca, iata-i umar la umar, intrand linistiti in apartamentul care le fusese martor noptilor de amor. Au inceput sa discute. Ce facea? El de ce urcase? Cand s-a intamplat asta? De ce se aseaza pe canapea? Nu mai vrea sa-si ia bagajul? Staaaaai!!!!
Cuvinte, rugaminti, tratative totul pare sa duca in alt sens decat cel pe care si-l propusese cu atata calm si de care-si promisese ca se va tine fara induplecare.
Privirea ii cade pe telefonul la care el butoneaza fara incetare, ii indrugase ceva cu o prietena, un aeroport, plecare...Evident ca nu-l auzise... Era mult mai preocupata sa scape de el...De fapt, ea se pregatise o zi intreaga sa-i dea afara bagajul si acum trebuia sa-l scoata pe el...Cum????
Telefonul suna din nou...Se apropie de ea, o cuprinde in brate, il simte, o saruta pe frunte si-l aude: ”Nu, nu pot! Nu am timp”
Poftim????? Esti idiot? Esti indolent?
Furia a atins cote maxime, pe geam l-ar zbura direct cu boarfe, cu tot.
”Vin maine sa le iau! Vorbim atunci! Ma asteapta! Nu mai pot! Vin maine”
NU! Acum”, ii raspunse plina de furie, auzind din nou telefonul care-i zbarnaia mai rau ca cel de la linia fierbinte.
Pare sa se fi resemnat cu decizia ei, caci il vede ca se indreapta impacat catre fereastra. Dar... nu...acolo statea dovada SFARSITULUI lor: scrumiera cu mucuri de tigara.
- M-ai inselat? Cine a fost?
- Nu, veni raspunsul ei sec si desi sufletul i se spulberase in mii de bucati stia ca de fapt era ”asigurarea” de care avusese nevoie si pe care si-o lasase in cazul in care avea sa se razgandeasca. Stia ca el va fi de neinduplecat.
Lacrimi, furie, dezamagire, pasiune, iubire, ura - un amalgam de sentimente si de o parte si de alta se amestecau intr-unul singur: NEINCREDEREA in persoana din fata lor.
Dupa cateva minute de negocieri si reprosuri, il conduse la masina, caci telefonul ii zbarnaia de zor...
Ecranul televizorului gigant se stinse, usa se deschise cu zgomot si un barbat ma zgaltai cu putere de umeri:
-Hei, ce faci aici? Nu ai voie. Unde vrei sa mergi? La lansare?
- Lansare? Ce lansare?
- Isi lanseaza una nush ce revista si citesc ceva: ”Indragosteste-te de o proasta! Ieși la întâlniri cu o fată care nu citește”.
- Aham, zic si fug cat ma tin picioarele catre locul cu pricina, vrand parca sa scap de locul acela si avand inca povestea celor doi in minte.
Intru incet in camera unde un domn citeste textul plin de sarcasm si pasajele lui se impletesc furibunde cu imaginile de mai devreme. Le aud pe sarite:
”Indragosteste-te de o proasta! Ieși la întâlniri cu o fată care nu citește. Caut-o într-un cotlon cât mai ascuns al unei bodegi de duzină ........................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
Lasă “contractul” pe care l-ai scris nerăbdător să evolueze încet și neconfortabil într-o relație. Găsește puncte comune și interese pe care le împărtășiți, cum ar fi sushi sau muzica folk. Construiește un bastion indestructibil pe fundația asta!......................................................................................................
.............................................................................................................................................................
Lasă lunile să treacă neobservate. Roag-o să se mute la tine. Las-o să redecoreze. Intră în certuri despre lucruri minuscule, cum ar fi faptul că perdeaua de la duș trebuie să rămână naibii trasă ca să nu mucegăiască. Lasă un an să treacă neobservat. Îți dai seama că ar trebui, cel mai probabil, să te însori, pentru că altfel vei fi pierdut o grămadă de timp aiurea. Du-o la cină, la un restaurant situat la etajul 45 al unui zgârie nori, un restaurant care depășește cu mult mijloacele tale financiare................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
Fii cu o fată care nu citește, pentru că fata care citește cunoaște importanța intrigii................................
.................................Nu fi cu o fată care citește, pentru că sunt povestitoare. O să fii cu Joyce, cu Nabokov, cu Woolf......................................................................................................................Tu, fata care citești, mă faci să vreau să fiu tot ce nu sunt. Dar sunt slab și te voi dezamăgi, pentru că tu ai visat la cineva care e mai bun decât sunt eu. Nu vei accepta viața despre care ți-am vorbit la începutul piesei.Tu vei accepta doar pasiunea, perfecțiunea și o viată demnă de povestit. Nimic mai puțin. Deci, la naiba cu tine, fată care citești. Urcă-te în următorul tren și ia-l și pe Hemingway cu tine. Sau, poate, stai și salvează-mi viața!”
Mintea mi-e naucita, nu mai inteleg nimic, is ametita, imaginile, cuvintele cititorului, toate se leaga, se incheaga, se intrepatrund intr-o poveste obscura presarata cu pasiune, iubire, tradare si...frica de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu