Ce ”pacate” a mai facut ”nevasta” mea :)

Ploaia bate alene în geam, stropi mărunți lovesc geamul rece, ce-i oprește să ajungă la mine. Sufletul mi-e alb ca neaua abia ninsa, dar patat. O pata neagra ce mi s-a așezat. Sorb din frappe-ul cu gust de caramel, iar sunetul unui pian si al unui nai imi mangaie timpanul, incercand sa spele pacatele cuvintelor ce mi-au intinat linistea... Din vene incerc sa-mi scot veninul ce pare sa-mi fi patruns pe negandite...

O zi de toamna veridica, cu nori fumurii si reci... ”Culeg vise” - imi spune Paula Seling si cuvintele ei imi picura linistea dupa care cu atata dor tanjesc. Linistea aia molcoma, care-mi aseaza pe chip fericirea de a fi, multumirea omului impacat, ajuns la final...
Gandurile mi se îndreapta catre vacanta in care pasii mi-au fost purtati pe carari neintinate de pacate și sfintite de puritatea lui Dumnezeu... Mi-e dor sa trag aer in piept si sa-mi umplu plamanii cu linistea lor. Inchid ochii si in fata mi se desfasoara linistea aia surda, padurea, muntii, mirosul de iarba proaspat tunsa, de iarba verde....
O bormasina se porneste sfredelitoare, sfidand parca nevoia mea si visul meu. Fereastra catre puritatea pe care am trait-o acolo sus in munti, pare daramata, dar ma incapatanez la gandul acela care imi satisface nevoia de liniste si-mi amintesc de ea. O calugarita tanara, venind umila pe poteca din munti sa-mi deschida bisericuta ce ma atrasese ca un magnet desi pasii mei fusesera purtati spre acele meleaguri de vis de cautarea staruitoare si dorinta de a vedea si admira salbaticia ursilor, devorandu-si prada. In loc de violenta, gasisem pacea unui loc in care bazaitul unei muste parea galagie asurzitoare. Maicuta aceea tanara... Linistea ei, lipsa cuvintelor ei si... rujul rosu ce-i ramasese pe buzele parlite de vant... Rujul rosu ce spargea peisajul acela de poveste, dumnezeiesc... Rujul rosu - diavolesc, care ii trona triumfator pe buze parca special pentru a-i reaminti ca dincolo de paradisul in care-si ducea zilele era o lume... deloc ”limpede”.