Asteptare!

Asteptarea - e o lectie pe care inca o mai invat! De trei ani, dau pagina dupa pagina si, se pare ca degeaba. Pare ca inteleg lucrurile, dar atunci cand sunt la proba practica, fiinta mi-o ia la vale si uita tot ce-a invatat.
Azi, ma simt din nou fata in fata cu timpul, care-mi ranjește sfidator si parca-l aud spunandu-mi: ”N-ai sa reusesti nici de data asta!”.
Ma incapatanez ca un hatar si stiu ca totul e despre rabdare. In minte imi vine mereu acelasi tablou:
- Trebuie sa ai rabdare, Alex! Rabdare! Invata sa astepti!
- Nu pot, eu nu traiesc cu frana de mana trasa! Nu pot!
Dar viata e sfidatoare si pare si mai incapatanata decat mine si, din cand in cand, vrea sa repetam examenul. Alte vremuri, alti oameni, alte contexte, dar acelasi lucru: ASTEPTARE!
Ma pacalesc stupid si incerc sa-mi umplu timpul cu diverse, dar in definitiv nu ajung decat sa-mi verific telefonul de 10.000 de ori pe zi si gandul sa nu mi-l iau de acolo. Simt ca ar trebui sa fac ceva, dar nu stiu ce, nu stiu cum... ceea ce știu e ca ar trebui sa ASTEPT, sa am RABDARE, caci lucrurile se intampla cand trebuie sa se intample, nu cand ne dorim noi.
Fac un pas in spate si incerc sa-mi umplu timpul cu alte chestii, cu alte nimicuri care sa-l omoare si sa-l nimicnicească pana se va sfarama bucata cu bucata si va ajunge ca asteptarea sa se termine.
Doar ca, vezi tu, chinul asta, framantarea asta au si ele farmecul lor. Ma fac sa vibrez, sa simt ca traiesc! Imi fac sufletul sa palpite la orice urma de gand, sa imagineze si sa caute variante. Nu-i frumos? Poate ca da, oricum mai frumos decat sa lancezesc in pat fara sentimente si trairi. Atunci as fi doar un mort care respira!
Asteptarea asta te face intr-un fel ciudat sa traiesti, sa simti pana in strafundul fiintei tale, sa te rogi sa se intample lucrurile si sa visezi, sa constientizezi cat de mult iti doresti lucrul pe care-l astepti.
P.S: Va veni cand va trebui sa vina! Nici mai devreme, nici mai tarziu! :)