Ceasu-mi numara secundele și-mi despica gandurile, lasand sangerande poftele si ideile de nou.Undeva in spate, zgomot de masini alarmate, zarva zdravana imi zgandare timpanele amortite.
E o zi d-aia in care nu ti-ai da afara nici catelul, lenevesc cu mintea facuta tandari, la fel ca un drogat care tocmai si-a luat doza.
Doza mea? Intrebarile fara raspuns din jurul meu. Momentul acela cand trebuie sa te asezi, sa tragi aer in piept si sa-ti spui: ”Ce dracu' caut eu aici... in viata mea? ”. Bilantul, tragi linie si aduni sirul multumirilor cu sirul nemultumirilor. Analizezi bine care se anuleaza cu care, vezi ce ramane si... imparti la rest! Si, totusi, ce ramane?
Timpul se dilata pentru mine! Astazi am timp pentru tot si pentru nimic! Gandul mi se zbate frenetic intre veselia florilor de pe masa din bucatarie și nefiinta zilei de maine.
Poate spun prea mult, poate fac prea mult, poate tac prea mult, poate vorbesc prea mult, poate-mi pasa prea mult, poate nu-mi mai pasa deloc - toate intr-un om, toate-n acelasi timp, de parca m-as despica asa cum ticaitul ceasornicului imi despica nemilos creierii si-mi ameteste gandurile ca-ntr-un vertij.
Astept! Ce? N-as putea spune! Dar astept cu nerabdarea indragostitului de a-si vedea iubita care i-a intrat in sange, astept de parca asteptarea asta a inceput sa se materializeze in ceva aproape omenesc, tactil... O simt, ii simt mirosul, gustul, sfiala si stiu ca orice ar veni cu asteptarea asta e ceva ce mi-am dorit inca dinainte de a fi, de a ma sti. Si se va implini!
E toamna si spun prostii! Nu ma lua in seama, e doar doza gandurilor mele. Se va spulbera cand voi iesi in viata! Dar asteptarea se va implini! :)
Curma-mi suferinta, dar lasa-ma s-o-ndur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu