Ploaia imi bate molcom in geam, din radio ritmuri de melodii vechi imi mangaie timpanele, aroma de cafea mi-a umplut camera si sufletul. Un semineu cu foc, sau mai degraba soba dogorind a bunicii, e singurul lucru care-mi lipseste pentru ca fericirea mea sa devina ireala. Si timpul!Emotii cat casa! Scriam linistita, dar randurile s-au rupt, cuvintele s-au spulberat si a trebuit sa-mi abandonez eroii pentru ca nu puteam fi cu ei. Inima mea o luase la goana de nebuna si-mi amestecase total gandurile.
Sufletul mi s-a strans si freamata de incantare si speranta! Visurile sunt atat de aproape de implinire incat irealul devine mai mult decat real, e ireal de real!
Mai iau o gura din cafeaua amaruie si reiau filmul! Eu, linistita, cu laptopul in brate, tastand frenetic! Telefonul zbarnaie agitat pe masuta din fata mea! Ciudat numar, dar il cunosc! De unde? Il ridic, raspund! Vocea aceea blanda, dar hotarata, imi face inima sa tresalte.
”Alexandra?”, ma intreaba ca sa se asigure parca de faptul ca o aud, nu ca sunt eu, pentru ca sufletul meu si cel de la capatul celalalt se cunosc desi nu se stiu prea bine. Hilar, nu? Sa ai o chimie d-asta cu oamenii, o incredere nebuna si sa stii ca omul ala nu-ti insela niciodata sperantele, desi cuvintele n-au fost niciodata rostite, desi povestile voastre s-au desfasurat mereu in alte dimensiuni, incorsetate in norme si reguli.
”Da!”, raspund sigura pe mine. Conversatia descurge lin si scurt, insa sunt momente in care o simplu intamplare iti poate lumina si cel mai intunecat ungher al sufletului.
Intamplari, emotii, ganduri, actiuni - sentimente - viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu