Un vis. Un gand. Emotii

Happy place, goodbye!
Mi-a fost drag. Vindecator.
De ce pleci cand iti e bine? Cam din aceleasi motive din cauza carora o faci cand iti e mai putin bine. Pentru tine, pentru suflet. Ca sa-ti fie amintire draga. Un pas in plus adaugat in tolba de cunostinte si curaj pentru evolutie.
In timpul furtunii e de preferat sa te retragi la adapost, in loc cald si uscat, care sa te fereasca, sa te protejeze. Dupa ce furtuna a trecut, nu mai poti ramane ascuns, nu ar fi sanatos, nu? Trebuie sa-ti strangi puterile si sa continui aventura ce ti-e data.
Ma gandesc la asta acum, in timp ce scriu si in fata ochilor mi se perinda imagini din alta lume. O poveste. O padure luxurianta, de un verde ametitor mi se deseneaza in fata ochilor. Pestera - loc de adapost. Picaturile mari de apa pe frunzele vii, dupa furtuna devastatoare. Marea azurie. Si lumea toata in fata, intr-o pustietate de-ti ia rasuflarea. Cu inima cat un purice, speranta si curaj. Fericit ca ai reusit sa scapi cu sufletul curat din furtuna devastatoare. Si stii ca trebuie sa pleci la drum. Nu stii ce te asteapta pe poteca batatorita ce ti se deschide inaintea pasilor. Drumul e dezvelit pana la un moment dat, apoi se pierde printre frunzele imense ale vegetatiei impresionante. Si pleci la drum, si nu va fi usor, dar va fi cu siguranta o calatorie din care o sa ai ce povesti. Si invata. Multe despre tine!
Un vis. Un gand. Emotii.