Dar puternicii au si ei sentimente, emotii, suflet. Si sufletul lor sta de cele mai multe ori in fata sufletului strivit si-l cuprinde cu caldura, cu dragoste... cu ultimele resurse ale sufletului sau, netradand prin nicio farama de rasuflare ca, de fapt, sufletul le e la pamant si ar avea aceeasi nevoie. Pentru ca, in ochii oamenilor de rand, puternicii nu au voie sa nu mai poata.
Dar puternicii sunt si ei suflet. Suflet care incaseaza si incaseaza si care intelege ce inseamna o lacrima, o strangere de mana... sau un simplu ”aham!”. Tu stii cata putere poate exista intr-un simplu ”aham!”? Un simplu ”aham!” care-i spune sufletului din fata ta: ”sunt aici, suflete! Te inteleg! Te ascult!”.
Stii cata putere sta in ascultare? Toata! Sa ai puterea de a asculta sufletul din fata ta si de... Nu, nu de a-l intelege. Poate nu-l intelegi, poate nu ai puterea de a-l patrunde, dar il poti asculta. Si asta poate insemna tot pentru sufletul pentru care nimeni nu are putere sau rabdare sa-l asculte.
Puternicii sunt si ei oameni! Simpli oameni! Atat!
Si gandul la puternicul om... reprosurile auzite... Toate mi se invart in minte. Cum si-a permis sa fie doar om?! Cum?! O viata intreaga s-a daruit tuturor sufletelor ce i s-au asezat in fata. Intreaga viata a fost puternicul celorlalti si o secunda si-a permis sa se gandeasca la sufletul lui...
... care l-a coplesit! O secunda el cu sufletul lui! Si a fost prea mult! O secunda in care a decis sa-si ofere el lui eternitatea, oferind chiar si asa o lectie tuturor. Zdruncinand... 😭
P.S: l-am redus la doar un om pentru a avea puterea de a ne ierta ca l-am privit, dar nu l-am vazut. Ca i-am vorbit, dar nu l-am ascultat. Ca ne-am uitat, dar nu am vazut... Noi, toti, cei care ar fi trebuit sa vedem, sa auzim, sa ascultam.
