de multe ori in viata m-am retras intr-un colt si am incercat sa privesc dincolo de ea .Nu intotdeauna am reusit...Am incercat sa privesc rautaea , sa o inteleg...Asta am reusit cel mai putin vreodata...Nu stiu cum ai putea intelege rautatea gratuita , cu ai putea-o justifica : cu poti justifica un tata ce nu-si lasa fosta sotie sa-si vada copilul? . Cum poti justifica rautatea unui om fata de cel caruia la un moment dat in viata lui i-a jurat iubire vesnica in fata lui Dumnezeu?Cum poti justifica rautatea si egoismul unei mame care dupa un an de la parasirea propriilor copii spune ca le-a uitat numele?Cum?Spuneti voi si poate voi incerca atunci sa inteleg . Momentan nu pot .Ma scarbeste fatarnicia si perversitatea , care uneori se cheama VIATA.
Plec capul si intristata de toate  incerc sa ma fac ca nu le vad.Stiu..., poate veti spune ca ar trebui sa iau masuri , ca a ignora nu este o solutie . Nu pot face nimic ... Adesea mi se spune :„Asa e viata!” ...Ar trebui asta sa ma consoleze?!Nu ma poate consola ...Si totusi nu fac nimic.Voi ce ati face?
Aud din ce in ce mai des cuvantul maritis , in ce parte ma intorc se vorbeste numai despre asta(prietene , colege , straini etc.) si cu totii sunt ingroziti de faptul ca refuz sa vorbesc despre asta si ca spun ca nu cred in toate prefacatorille de acest gen.Nu cred in dragostea eterna ce dureaza cativa ani , nu cred in juramintele ce foarte curand se vor transforma in injuraturi , nu cred in dragostea ce inseamna ura si egoism...Nu cred si nu vreau sa cred.Condamnati-ma!!!Am vazut de atatea ori spunandu-se „te iubesc” si „mi-e dor de tine” in cea mai mare caterinca , am vazut oameni bolnavi de iubire si oameni dependenti de alti oameni...Nu-s narcisista si nici nu ma iubesc pe mine , dar prefer sa fiu sincera si perfect constienta de ceea ce spun si simt , incat evit sa ma aliniez si sa ma conformez rautatii generale.Voi ce credeti?