Un zambet nu se plateste , dar valoreaza mult
El il imbogateste pe cel ce-l primeste
Si nu-l saraceste pe cel ce il daruieste
Dureaza un moment , dar se pastreaza in minte vesnic
Nimeni nu e atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de un zambet,
dar nici atat de sarac incat sa nu-l poata oferi
Un singur zambet
Zambetul este un gest tandru de prietenie
El deschide sufletul impovarat si reda speranta celui descurajat
Cand intalnesti pe cineva care nu este in stare sa-ti zambeasca,
chiar daca tu ai merita-o fii marinimos si zambeste-i tu,
caci intocmai de acest gest are cea mai mare nevoie....
Cam asa suna primul meu cadou pe care mi l-as fi dorit sa i-l fac prietenului meu...Nu am avut curajulm considerandu-l insuficient, dar in timp am realizat ca asta este cel mai de pret lucru pe care-l poti oferi...Clipele de fericire si veselie sunt cele ce vesnic vor dainui si-ti vor ramane vii in memorie.
Traiesc viata cu veselie desi de cele mai multe ori ea nu imi zambeste, e posomorata, dar asa cum zice povestioara mea, eu ii zambesc si poate intr-o zi se va inveseli si-mi va zambi si ea.
Imi place sa vad oameni zambind, bucurandu-se de nimic (asa e cel mai frumos: sa te bucuri de nimic, de lucruri simple, marunte).
Zambesc cu pofta cat pot de mult , chiar si atunci cand sunt mai putin fericita.Imi ascund tristetea dupa zambet si incerc sa uit clipele amare ce nu-mi dau pace.Incerc sa uit cum e sa fii singur , cum e sa nu te inteleaga nimeni , incerc sa uit de mine si de toti si parca e mai bine...
Imi plac copiii - ei zambesc mereu , chiar si atunci can plang. In ochii lor mari, inocenti, plini de lacrimi, joaca un zambet care treptat dispare. Ii privesc si ma intreb daca am zambit si eu vreodata asa, cu ochii, si cand am uitat sa o mai fac. Le invidiez inocenta si copilaria dulce, ii invidiez pentru lumea perfecta pe care o traiesc tulburata numai de vreun zmeu din poveste... Ce frumos e sa fii copil, ce frumoasa e copilaria. Zambiti mult, si o data pentru copilarie... Zambiti si soarele va parea mai luminos , ziua mai calduroasa si viata mai frumoasa. Zambiti...:):):)
Traiesc viata cu veselie desi de cele mai multe ori ea nu imi zambeste, e posomorata, dar asa cum zice povestioara mea, eu ii zambesc si poate intr-o zi se va inveseli si-mi va zambi si ea.
Imi place sa vad oameni zambind, bucurandu-se de nimic (asa e cel mai frumos: sa te bucuri de nimic, de lucruri simple, marunte).
Zambesc cu pofta cat pot de mult , chiar si atunci cand sunt mai putin fericita.Imi ascund tristetea dupa zambet si incerc sa uit clipele amare ce nu-mi dau pace.Incerc sa uit cum e sa fii singur , cum e sa nu te inteleaga nimeni , incerc sa uit de mine si de toti si parca e mai bine...
Imi plac copiii - ei zambesc mereu , chiar si atunci can plang. In ochii lor mari, inocenti, plini de lacrimi, joaca un zambet care treptat dispare. Ii privesc si ma intreb daca am zambit si eu vreodata asa, cu ochii, si cand am uitat sa o mai fac. Le invidiez inocenta si copilaria dulce, ii invidiez pentru lumea perfecta pe care o traiesc tulburata numai de vreun zmeu din poveste... Ce frumos e sa fii copil, ce frumoasa e copilaria. Zambiti mult, si o data pentru copilarie... Zambiti si soarele va parea mai luminos , ziua mai calduroasa si viata mai frumoasa. Zambiti...:):):)
:) :) :) ;) :-p
RăspundețiȘtergere