univers deschis

Sunt la curs , toti suntem plictisiti de moarte si mai ales obositi.Vocea profului se aude pe fundal ca o muzica placuta.Gandurile imi zboara aiurea , imaginile se intrepatrund , plutesc cumva deasupra atmosferei imbacsite , dar asta nu fara a da atentie celor spuse de el.Ma atrag cuvintele lui ca o capcana , incerc sa scap , sa ma dezleg , dar nu reusec.Deodata , imi vine in minte un vis pe care il aveam.Demult , pe cand eram doar o copila, universul cartilor ma fascina.Traiam povestile cu sufletul strans , refuzam sa las cartea deoparte pana nu aflam ca printul/printesa mea preferat/a sunt in siguranta.Nu mai exista nimic pentru mine, lumea materiala disparea.Imi placea sa plec cat mai mult in lumea frumoasa a basmelor si nu suportam ideea de a rata minunatiile unei povesti.Citeam pe nerasuflate pagini intregi , poveste dupa poveste...Uram sa citesc o poveste de la inceputul cartii , alta cinzeci de pagini mai departe , urmatoarea pe cea de la sfarsitul cartii.Ma purtam cu cartea de povesti ca si cu un roman.Pentru mine ordinea ce fusese aleasa pentru povestile din cartea respectiva nu putea fi una intamplatoare.Citeam cosecutiv sperand ca intr-o zi o sa aflu „secretul” , motivul , pentru care o poveste fusese aleasa a fi prima , iar alta ultima.In mintea mea de copil povestile nu aveau grade de comparatie , le iubeam pe toate.Treptat de la aceste curiozitati copilaresti mi s-au dezvoltat si alte enigme: „cum se face o carte?” , „cum se decide un om ca el este un scriitor?” , „urmareste el , scriitorul, un plan?” , „exista o reteta dupa care se scriu cartile? , „bun , dupa ce le-am scris ce facem cu „cartea” noastra?” etc.Mult timp am cautat raspunsuri , imi imaginam fel de fel de scene , imi petreceam seri la rand visand subiecte , povesti , eroi...Incercam sa pun la punct tot felul de scenarii, un plan al cartii mele...A doua , a treia zi viata mea de copil facea ca aceste intrebari sa fie uitate  , uitam povestile , uitam personajele , uitam totul...Ma intreb de oare de cate ori ma voi fi gandit la acelasi lucru fara ca macar sa-mi dau seama?Serile de vara mi le petreceam in gradina parfumata , mireasma florilor(a zambilelor , indeosebi) ma facea sa zbor in lumea minunata a propriilor povesti.Odata cu trecerea anilor interesul meu pentru carti a fost estompat , pentru o perioada , in favoarea altor activitati , Intrebarile din sfera cartilor se mutau intr-o alta la fel de fascinanta si de interesanta : televiziunea si radioul .Ma uitam ,  intrigata , la emisiunile de divertisment de la tv(radio , trebuie sa recunosc, ascultam foarte putin ).Nu ma fascina lumea minunata , sclipitoare din fata ecranului , pentru mine un deosebit interes il reprezenta ceea ce se intampla dincolo de camere de luat vederi.Ma intrebam cat efort a fost depus pentru 5 minute de zambete, ce se intampla in timpul pauzelor , imi imaginam agitatia de dincolo de cadrul static al platoului de filmare, efortul „actorilor” ce se dau in spectacol pentru mine...Asa ca am lasat deoparte cartile si mi-am indretat energia spre dezlegarea acestui mister, un mister ce mi s-a desfacut si care m-a impresionat.Am cunoscut lumea de dincolo de spectacol si m-am convins ca efortul meu a meritat.Nu pot spune ca nu am fost si dezamagita , dar bucuria de a-mi fi raspuns la intrebari si de a sti raspunsuri a fost infinit mai mare decat dezamagirea.Apoi, odata misterul rezolvat mi s-a facut dor de lumea ce o uitasem , lumea pe care o iubisem atat de mult : lumea cartilor.Poate ca am simtit nevoia unei „curatiri” , unui refugiu din fata mizeriei de zi cu zi.Am descoperit din intamplare un loc in care intrebarile mele in legatura cu universul cartilor aveau raspuns . Am intrat in acel univers de unde speram sa aflu reteta dupa care se scriu cartile , cum se fac , cum  se gandesc , sa fur tot ce pot.Am intrat in lumea pe care o iubem si in care ma simteam cel mai bine.Nu pot spune ca nu au existat dezamagiri , nu pot spune ca am aflat tot ceea ce-mi doream , dar am aflat ceea ce era cel mai important: NU EXSTA O RETETA A SCRISULUI , trebuie sa scrii.Daca esti bun vei fi apreciat , daca nu poti scrie pentru tine.Am aflat ca lumea cartilor nu este intotdeauna atat de fascinanta precum pare , dar si ca efortul merita.Am aflat ca acest univers minunat se lupta zi de zi cu zmeul cel rau si chiar daca nu intotdeauna castiga , este cel mai minunat si mai frumos univers.
    Gandurile imi alearga, imiginile mi se succed prin fata ochilor , cuvinte , agitatie.Deodata realizez , printre cuvintele si explicatiile profesorului ca universul dorit mi s-a deschis.Ca intrebarile pot avea raspuns , ca tot ce trebuie  sa faci pentru a le afla este sa-ti doresti si sa muncesti.Multumita, infrugurata de sala rece in care se tine cursul imi indrept pasii catre casa.Un zambet larg mi se asterne pe fata si azi sunt fericita pentru ca am deschis un univers...