regrete false

Ma invart pe net aiurea.Cred ca de multe ori ati facut-o si voi , fara sa vreau nimic , fara sa caut ceva anume.Trec in revista cateva bloguri , ma uit pentru a gasi ceva interesant.Textele lor mi se par pline de adevar , dar nu fara a remarca frustrarea din glasul lor.Imi amintesc ca intr-una din zile am zis ca trebuie sa fii forte frustrat pentru a te descarca asa in scris , si iata-ma astazi plina de aceleasi frustrari.
De vreo cateva saptamani nu ma mai uit la tv.Poate vi se pare o prostie , o ingamfare ...Nu , nu este...Acelasi lucru il gandeam si eu cu ceva timp in urma dar evenimentele din ultimul timp m-au facut sa gandesc asa.
Admiram mult o femeie , o artista ce mi-a incantat copilaria (nu foarte muzicala) .Binenteles ma refer la Madalina Manole...Si intr-o dimineata ma trezesc si aflu ca femeia ce m-a inspirat nu mai este.Dincolo de asta povestea ce a urmat m-a indignat peste masura ca si pe voi.Nu numai povestea ei ci a noastra a tuturor.
Observ ca artistii nostri si nu numai ai nostri , ca si oamenii de cultura si oamenii obisnuiti , in general , sunt regretati si apreciati abia dupa ce nu mai sunt.Ma indgneaza aceasta ipocrizie si a facut-o dintotdeauna.Nu suport si nu am suportat niciodata aceasta falsitate.Cand eram mai mica intr-o conversatie despre viata , moarte si alte aberatii copilaresti imi amintesc cum sustineam cu inversunare faptul ca cel mai urat mi s-ar parea sa ma planga si sa ma regrete oamenii care m-au urat si care nu au stiut sa valorifice relatiile cat eram acolo.M-ar durea si m-ar deranja de o mie de ori mai mult decat daca si-ar pastra aceeasi atitudine de indiferenta ca si pana in momentul mortii mele.
Aceeasi indignare o cunos acum cand ne sunt adusi in prim plan artisti de tot felul precum:Laura Stoica , Madalina Manole , Gheorghe Dinica , Ion Dolanescu si nu in ultimul rand Adrian Paunescu.
Am remarcat ca pentru cultura romaneasca si pentru orgoliul artistic in tarisoara noastra e mai bine sa mori decat sa traiesti  , e mult mai profitabil .La noi moartea este mult mai profitabila decat viata.Artistul cunoaste implinirea artistica , piesele , filmele , poeziile etc. ii sunt difuzate , oferite publicului caci odata mort artistul devine interesant.Unde mai pui ca bataia pe presupusa avere a acestuia/acesteia pot tine primele pagini ale ziarelor zile la rand si pentru a sensibiliza publicul mai difuzam cateva imagini cu acesta  , o muzica cat mai lenta pe fundal si cuvinte cat mai pentru „corazon”.
Cat de murdari suntem sufleteste !!!Hotarati voi daca vreti sa va scaldati in aceasta mocirla care la noi se cheama societate si daca vreti sa alimentati circul asta.Invatati sa apreciati valorile si oamenii din viata voastra cat inca sunt langa voi si lasati lamentarile de dupa moarte.Daca i-ati uitat cat timp au fost in viata mai bine ii uitati si dupa moarte.Falsul regret si minciuna ii va mihni si impovara mai mult decat uitarea.