100 de lei si o punga cu dulciuri sau in direct din Piata Universitatii

Dupa o saptamana de zvonuri, poze, stiri, etc. despre protestele din Piata Universitatii mi-am propus sa ma conving singura de realitatea celor prezentate pe toate canalele de comunicare.
De la a-ti propune si pana a realiza acel lucru e de obicei drum lung, dar cu toate astea ma indrept catre Universitate. Sunt aproape de Sfantu Gheorghe si nimic nu anunta proteste violente, multimi desfranate sau chestii de genul asta. Intru in pasaj la Universitate...In afara de vreo doua masini de jandarmi care m-au cam pus pe ganduri si ceva mai multa lumina in fata Teatrului nimic nu ma facea sa cred ca acolo ar fi ceva protestatari. Ajung la Universitate...Privesc mirata spre TNB si aliniati, ca-ntr-o gradena cateva sute de oameni se agita scandand ceva...Hilar...Totul era de o regie iesita din comun...
Mi-au revenit in minte scene de cand ma aflam la diverse concerte televizate si ni se spunea „in 30 de secunde intram in direct, tipati!aplaudati!”. Asta-i protestul nostru?!Asta-i trezirea la realitate?!Incredibil!!!
Imi revine in minte groaznic de real vocea mamei care-mi zicea ieri ca la protestul la care au participat 7000 de cetateni, de la mine de acasa reprezentantii USL s-au folosit de copii institutionalizati carora le-au oferit 100 de lei si o punga cu dulciuri...Fara cuvinte... Atat costa dreptul nostru la democratie, libertatea noastra? 100 de lei si o punga cu dulciuri!?!
Nu pot sa nu ma intreb, avand in vedere ca papusarii „revolutiei” de azi sunt aceeasi cu papusarii Revolutiei din '89 , ce s-a intamplat cu adevarat atunci? Victimele de atunci au fost de fapt victimele de azi ai acestor manipulatori de masa?
Ma declar departe de orice interes sau cunostinte politice dar toate astea imi par pur si simplu...hilare.