sah - mat

Miros de coji de portocale i se desprindea din par si degetele ii alergau mecanic peste tastele laptopului. Amanase asta zile la rand pentru ca ar fi vrut sa nu fie ea cea care face primul pas, dar acum cand jocul se apropia de final trebuia sa o faca. Altfel nu ar fi putut...
In minte ii rasunau mereu reprosurile lui si indemnul de a lupta pentru el, desi simtea ca toti pasii ii facuse numai ea. Apuca cana cu ceai fierbinte intre degetele subtiri si-ncepu a-si alerga privirile in adancimea mieroasa a acesteia. Caldura ce razbatea prin peretii grosi ai canii ii amintea de caldura sufletului lui. Suflet pe care-l stia si-l simtea mereu atat de aproape si atat de departe. Ce ar fi putut face? Cum ar fi corect?
Inchise ochii si se lasa sa cada alene intre pernele moi. Incerca sa rememoreze singurul moment de adevar si de asumare pe care-l avusesera si, totodata, sa-l inteleaga. Desi, acum, era sigura ca totul nu se petrece numai in imaginatia ei de ce devenea totul din ce in ce mai greu?
        In sala mare si goala nu se auzea decat zgomotul tocurilor cui pe gresia de gheata, iar ochii i se pierdura printre albul pieselor de pe tabla de sah... Isi pusese in gand de mult ca asta va fi ultima partida pe care o mai juca cu el. Regele trebuia sa fie al ei! Acum ori niciodata!  Totul devenea prea apasator si, oricat de mult i-ar fi placut provocarea si aroganta din privirile pe care i le infigea ca niste sageti de foc direct in inima, trebuia sa-i puna capat. Devenise captiva acelui patratel alb si se simtea mai descurajata decat cel mai nevrednic pion de pe tabla, desi era regina...

 Amana mutarea pentru mai tarziu si se ridica invatindu-se agitata sub privirele de gheata care-i pandeau fiecare licarire si tresarire a sufletului. Desi stia ca era aproape de mutarea finala, simtea ca asta devine imposibil de realizat pentru ca mereu ghicea totul: gandurile, stariele, visele... De parca el ar fi jucat pentru amandoi. Mutarile ei erau mutarile lui si mutarile lui erau mutarile ei. Cel mai bun si prost joc cu putinta...  
        Intre ei nu era nevoie de cuvine, tacerea aceea cu miros de praf de pusca le spunea mai mult decat ani de povestiri. Se stiau, se simteau, se traiau unul pe celalalt.
Tic-tac-ul cronometrului il acompania cu gasul glacial tocurilor.
        

Un zambet amar ii juca in coltul buzelor... Cat de mult i-ar fi placut sa-l priveasca si sa-i spuna ca este in "Sah" :))

P.S.: La urmatoarea mutare va fi "MAT", dar oare il va interesa!?!