Camera rece și goala imi sopteste suav despre vremuri in care inima imi batea cu putere atunci cand pe ecranul telefonului imi aparea numele tau, despre clipele in care desi erai departe, sufletul meu te simtea si te stia. Ochii imi alearga in jocul fulgilor de nea ce-mi lovesc straini si dezorientati pervazul si toate gandurile mi se indreapta catre tine, catre amintirea noastra si catre ce ar fi putut fi. Acum, nu mai este nimic, poate doar speranta ca nu ma vei uita si ca intr-o zi ne vom sti asa cum o faceam candva.
Am fugit din lumea ta si nu regret pentru ca stiu ca-ntr-o zi te voi avea...amintire scumpă :)
O lume a mea, cu fluturi si flori...O lume plina de culori si curcubee, de clinchete de bucurie si vesele inocente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu