Prima negociere mi-am purtat-o cu Dumnezeu in ziua in care am decis sa ma nasc cu vreu doua luni si jumatate mai devreme decat ar fi trebuit.În acea zi, eu și sora mea ne-am asezat la masa cu Dumnezeu și ne-am negociat dreptul la viata. Nu a fost usor si nu as putea spune care dintre noi doua a „castigat” negocierea cu El: eu sau ea. Eu ca sunt aici, printre voi, sau ea care este acolo sus, alături de Dumnezeu. Cred ca asta este relativ si depinde de fiecare ce parte a paharului prefera - partea plina sau partea goala.
De atunci totul este o continua negocire. Negociez cu parinții eu stiu ce moft inocent, negociez jobul, salariul, pretul cartofilor din piata... Negociez relațiile... Asta este cea mai grea și mare provocare a negocierilor pe care le purtam zi de zi.
La un moment dat, mi-am asezat la masa negocierilor Mintea și Sufletul... Nici astazi n-as putea spune cu certitudine care dintre cele doua au castigat... Uneori, am senzatia ca din acel moment sufletul mi-a cam pierdut toate celelalte tratative. Alteori, cred ca nici Mintea nu a fost mai „fericita” atunci cand s-a plecat in fata Sufletului...
ma intreb oare care este diferenta intre:
- cat este kg de cartofi?
- 1 leu
- va dau 2 lei pt 2.5 kg
------
si
Prima intalnire cand cei doi isi „expun pe taraba produsele” pentru a vedea daca „pretul” si „calitatea marfii” corespund...
Relatiile de orice natura sunt rezultatul unui nesfarsit sir de negocieri......Viața - o piata mare in care zi de zi ne negociem fiecare rasuflar, lacrima, zambet....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu