Zi de zi traim cu visele impachetate frumos in poleieli de argint si apoi ne revoltam cu sufletul distrus ca dincolo de poleiala stralucitoare viata ni se arata altfel decat pachetul lucitor in care am sugrumat-o. ne revoltam, si plangem, si strigam si apoi trece timpul si avem ragazul de a ne construi un alt pachetel mai lucitor si mai pacalitor. Si din nou defilam cu visele inchise in cutiuta lucitoare si ne falim cu ea...Si din nou poleiala se-nvechste si se strica... Si, iar distrusi ne revoltam si ne amaram...
Pasii marunti imi strabat strazile infrigurate si ude, purtandu-ma pe drumuri nestiute. Gandurile-mi alearga mai repede decat vantul rece printre copacii dezgoliti. Sufletul mi-e la fel de rece ca vremea si la fel de dezgolit si vulnerabil ca ramurile copacilor ce se zbat in agitatia rafalelor de vant... Atatea motive de a zambi, atatea motive de a fi madra, atatea motive de a trai si toate DEGEABA... Ce inseamna fericirile trcatoare atunci cand sufletul ti-e gol? cum poti fi fericit atunci cand sufletul ti-e departe de tine?
Imi grabesc pasii mai ceva ca la maraton. Din pacate soseta mea a facut cunostinta cu raceala apei in care am calcat din grseala. E enervant si revigorant...Un zambet strengar imi apare pe chip si pasesc cu impacare fata de viata si fata de mine si totusi...
Ce este mai important in viata: sa alegi cu inima sau sa-ti construiesti viata dupa legile ratiunii?
Unde si cand apare echilibrul dintre cele doua?
Ma scutur de raceala ce mi-a patruns in oase si-mi trag esarfa peste fata...Totu-i atat de nou si atat de vechi, atat de trist si atat de vesel, atat de VIATA!!!
P.S.: ATUNCI CAND ESTI UD PANA LA PIELE NU-TI MAI PASA DACA TE PLOUA!!!!
(cea mai frumoasa lectie pe care m-a invatat-o un necunoscut intr-un moment in care lumea mi se cutremura. DIN NOU!!!! )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu