Cu talpile goale, incordate pe marginea inghetata a balustradei, privea pierduta spre lumea de la care incerca sa-si ia ramas bun in cel mai simplu si firesc mod. Sufletul i se ghemuise incat nu-l mai simtea decat ca pe un nod in gat, ca pe ceva ce abia te abtii sa nu-l scuipi afara... Totul in jur se invartea haotic. Luminile de la farurile masinilor ce rulau pe strada se reflectau in lumina uda si rece a noptii. Totul era liniste si zgomot, impacare si razvratire. Isi desfacu bratele si pentru o clipa avu senzatia ca daca ar pica in acel moment nu ar avea nicio sansa sa atinga asfaltul inghetat pentru ca ar zbura. Vantul ii sufla in par, ravasindu-i fiecare fir si fiecare gand. Se intreba cat va mai rezista asa, daca va avea oare curajul sa se desprinda de bara care, acum, era granita dintre cele doua lumi; se intreba pe care dintre alegeri ar regreta-o mai tarziu, pe care dintre lumi. Aici traise destui ani, luptase, incercase, facuse totul...acolo era necunoscutul care o speria... Daca dupa ce-si va da drumul va regreta? Atunci nu va mai putea face nimic!!! Oare facuse totul?! Inchise ochii pentru a simti aerul, viata de care incerca sa se desprinda si linistea de dincolo...In minte nu-i venea insa decat chipul lui...si faptul ca nu intelegea cum desi ea era fericirea lui, el incetase a mai fi fericirea ei... cand, cum si de ce se intamplase asta? Simtea cum forta o paraseste si cum balustrada se hotarase sa nu-i mai fie prietena, cum picioarele i se prelingeau pe fierul inghetat si...LINISTE...Ganduri, vorbe, soapte, amintiri - toate se inchesuiau intr-o liniste si toate se cufundau si se confundau cu un singur gand:
cand incetase sa fie el fericirea ei? de ce ea ramanea mereu fericirea lui?cand????
si trupul i se lipi de luciul soselei, si claxoane, si lumini si tipete si...LINISTE!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu