Pasii gandurilor mi-i ratacesc ametiti pe carari de mult uitate si din cand in cand ma opresc sa privesc in departari. Ferestre mici se deschid printre frunzisul des al copacilor de pe aleea vieții mele. Privesc cu nostalgie și dor dupa clipe demult trecute, dupa certitudini si siguranta...Ganduri mii si mii se-nghesuie de parca timpul nu le-ar mai ajunge. Am ales sa uit trecut si sa refuz viitorul ca sa pot trai prezentul doar ca uneori prezentul este de miliarde de ori mai apasator decat trecutul si mai nesigur decat orice posibil viitor. Privesc cu tristete cum cu ipocrizie condamn si judec fapte si sentimente care nu-mi apartin... si DOARE!!!! Astazi, as da orice sa pot refuza pezentul si sa repar trecutul de acum cateva zile ca sa pot indrepta viitorul...Regrete, lacrimi, nostalgii...pasii mi se pierd pe cararile amintirilor si privesc cu frustrare si revolta spre bataliile pierdute... și constat ca cea mai crunta lupta pe care am pierdut-o a fost aia cu viata :( si cu toate astea ma ridic si merg mai departe pentru ca o lupta nu inseamna niciodata un razboi!!! Si razboiul il voi castiga!!!!!
Ipocriti, invidiosi, rai....si, mai ales IPOCRITI...suntem cu totii... Urasc si accept provocarea pe care mi-o arunca viata ori de cate ori ma doboara pentru ca stiu ca atunci cand ma voi ridica voi fi mult mai puternica si ca toate bataliile pierdute nu ma fac decat sa fiu cu un pas mai aproape de castigarea razboiului...
Ipocriti... ne jucam cu sentimente si vorbe, cu gesturi si priviri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu