Picioarele fiebinti i se lipira de gresia rece. Lumina de afara o atragea ca un magnet catre fereastra prin care pana astazi privise cu nostalgie catre trecut si amintiri. Nu stia daca e bine sau daca e rau, dar astazi se simtea libera. Libertate ce nu o simtise nicicand. Mereu, in viata ei fusesera oameni ce-i tinusera sufletul ostatic si gandurile pline de grija pentru ei. Dar, acum toate disparusera si nu simtea decat usurarea singuratatii si blancul din minte. Sufletul era usor. Povara suferintelor ii fusese indepartata peste noapte. Nu stia daca sa se bucure sau sa se intristeze. Nu stia daca asta insemna ca murise sau daca acum traia mai mult ma oricand. Acum, era doar ea! Totul se rezuma numai si numai la ea. Fara ieri, fara maine! Doar azi! Un azi in care nu se mai gandea ca ieri l-a avut sau ca maine il poate pierde. Un azi in care se gandea doar ca-l are și ca este doar al ei!
Un zambet strengar ii aparu pe buze. Un zambet ce-i dadea curaj, dar care o speria. Faptul ca nu-l avea azi nu era o garantie ca maine nu va fi invers. Un azi ce nu-i oferea siguranta ca daca azi e aici maine nu va pleca. Un azi care era doar azi!
Totul era soare, lumina veselie...era doar ea...fara ieri sau maine...era doar EA si AZI... un AZI in care indraznea sa guste din placerea de a fi egoist si de a fi doar EA....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu