de câte ori iubim în viaţă?

De câteva zile, o întrebare stupidă îmi chinuie mintea şi revine obsesiv şi iritant, precum picătura chinezească. De câte ori iubim în viaţă? De câte ori poţi spune "Te iubesc", câtor persoane le vei spune "Voi fi mereu lângă tine atunci când îţi va fi greu", crezând asta cu tot sufletul?

Stau cu lumina stinsă şi în tăcerea fără de margini îmi privesc iubitul cu lacrimi în ochi si-l întreb speriată: "De câte ori iubim în viaţă?". Nu mi-e frică de niciunul dintre gândurile ce l-ar putea face să se îndoiască de mine... Poate pentru că ştiu şi cred că şi el, ca noi toţi, a făcut asta de mai multe ori.

Tăcerea continuă să rămână de neclintit şi cuvintele par să nu mi se mai oprească, exemplele îmi vin pe rând în minte şi le înşir fără oprire.

Mă gândesc la cum uităm de oameni care au reprezentat totul pentru noi, care ne-au şters lacrimi, care ne-au încurajat, care ne-au fost alături când am plâns sau când ne-am bucurat. Nu pot să nu mă întreb cu străinul de ieri îmi devine parte din corp azi, pentru ca mâine să fie un simplu cunoscut.

Încep să dau exemple de cupluri care după 20 de ani de căsnicie, s-au despărţit şi omul pentru care nu putea să mai stea 5 minute la cafea cu fetele pentru că rămâne nemâncat, devine un necunoscut. Şi exemplele continuau să-mi vină în minte precum o avalanşă. Totul până la întrebarea care m-a blocat.

Totul până în momentul în care el, omul celui care ar trebui să-i promit toate aceste lucruri, îmi spune nedumerit:

"De ce vorbeşti de alţii?"
Privesc şo cată, neînţelegând ce vrea să spună.

"Adică? Ce vrei să spui?"

"Adică de ce nu vorbeşti despre tine? Tu eşti cel mai relevant exemplu..."

În acel moment, cuvintele mi-au murit pe buze şi nu a mai rămas decât tăcere şi întrebarea: "De câte ori iubim în viaţă"


P.s.: În fiecare zi, recunosc că mi-e frică...frică să nu dezamăgesc şi frică de faptul că "Te iubesc"-ul de azi să nu se transforme în "Nu mă interesează" de mâine :(