Camera rece ma face sa-mi pun pijamaua pe mine si sosetele groase in picioare. Urasc sa fiu imbracata si iubesc sa-mi rasfat pielea pe asternuturile moi si calde. Oare unde e vara mea, timpul in care pot sa-mi rasfat corpul liber, sub razele blande care-mi incing si coloreaza sufletul?
Trag aer in piept si incerc sa acord credit iernii, dar incep sa ma simt ca intr-o casatorie umeda si cu miros de mucegai. Atunci, un gand nebun imi trazneste in cap si degetele incep sa-mi zburde peste tastele albe ale laptopului.
Vara - amanta mea cu pielea creola, stralucind de tinerete si viata
Iarna - familia mea, locul in care ma retrag ca sa-mi odihnesc trupul dupa desfraurile verii.
Zambesc strengar si-mi dau seama ca cele doua extreme sunt cheia fericirii mele si ca una fara cealalta ar insemna blazare si nefericire. Este ca si cum amanta ar fi mereu aceeasi, eterna, de neschimbat. Atunci, nu ar deveni ea la fel de searbada si de fara rost ca si mirosul de mucegai? E placut sa te infrupti in nestire din nectarul dulce, dar in exces dulcele devine gretos...Asa ca, bun venit IARNA si lasa-ma sa-mi odihnesc trupul la sanul tau, infrigureaza-ma pentru ca soarele orbitor de vara sa fie deliciul meu.
Vara - timpul desfraului, al nebuniei, al libertatii
Iarna - timpul sufletului, intoarcerea la tine, la familie si la sentimente...
Sotie si amanta - una alba si rece, alta fierbinte si apetisanta - vara si iarna sufletului meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu