Camera se invarte aiurea ca un carusel si mintea o ia la vale... totul pare atat de clar, dar atat de departe si in ceata. Hainele aruncate de-a valma, mizeria fara de seama, praful depus pe cele cateva obiecte de mobilier, paharul cu fresh uitat de zile bune pe coltul noptierei - decadenta in cuvinte dulci - sarate.
Ce e iubirea?, se intreaba cu mintea ravasita. A iubit? Daca da, atunci de fiecare data totul a luat-o razna.
"Esti ca un foc! Parjolesti totul in jurul tau! Arzi!", sunt cuvintele lui, ce-i sunau mereu in cap, atunci cand viata se repeta ca un disc stricat...
A iubit sau totul era doar....
Cuvinte aruncate aiurea pe-o coala alba ca-ntr-un delir...Vreo noima? Dar, ce, avea, mai avea ceva vreo noima? Totul se invartea...din ce in ce mai tare!
Privirea ii cazu pe telefon...Ar fi vrut sa sune... Dar pe cine?
Pe oricine, ii raspunse mintea. Pe oricine, dar oricine nu exista, pentru ca niciunul dintre numerele din telefon nu ii cunostea sufletul. Ar fi vrut sa sune si sa intrebe "Ce faci?", iar de la capatul celalalt sa se auda o voce care o stia, care ii stia lacrimile din zambet si atat...
Camera se invarte...Iar... Ameteala...vertij...
Ce e iubirea?, intrebarea care-i venea obsedant in minte. Iubise? Prea mult...Prea putin...
Din nou nevoia de nimeni...de toti si de nimeni...nevoia de evadare din...suflet...
Chiar...cum ar fi fost sa-si poata schimba sufletul? Sa-l schimbe pur si simplu, asa cum iti schimbi rochia sau geanta... Sa mergi la supermarket si sa spui: "Vreau 2 kg de suflet care iubeste" sau "Azi, vreau jumatate de kg de suflet care e indiferent"....
P.S: Deci, ce faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu