Nu deranjați! Ocupat, prea ocupat! :)

Am treabă, dar mă mănâncă degețelele! Scriu, cred că scriu non-stop, cu excepția celor 4-5 ore pe care le dorm noaptea, dar cu toate astea simt ca o parte din mine a ramas neacoperită.
Scriu și scriu ce-mi place, în 90% din timp, dar nu ce mi-as dori.

 Mintea îmi umblă pe cărări de vis de câteva zile, refuză să-si faca treaba si să gândească. E departe! E în poienițe verzi, împăinejenite de copaci cu flori multicolore și copaci înverziți. Poienițe cu miros verde, cu fluturi ce zburdă veseli în zumăit de viață.
Mintea se mai se întoarce puțin la mine când din viața pe care-o trăiesc cineva mă mai trage de ”mânecuță” că nu am făcut aia, că am făcut aialaltă  s.a.m.d, dar fuge imediat și-i lasă pe ei cu ale lor.

Pleacă! De data asta nu în poienița cu miros de viață, ci la mare! Marea nesfârșită, albastră, cu gust amărui sărat. Îmi îngrop picioarele în nisipul fierbinte. Îmi tolănesc trupul cu pielea măslinie, înnegrită de soarele dogoritor, ba în apa răcoritoare, ba pe nisip - așa direct, fără sezlong, cearceaf sau mai știu eu ce alte opreliști. Nu, direct pe nisip. Să simt cum mă arde, cum mă umple de viață și de bucurie.

Telefonul țipă lângă mine și mă întoarce din nou din lumea mea! Răspund apatic, complezent și mă întorc din nou cu sufletul pe unde ar vrea să fie. Gata cu marea, cu poienițele, ce ziceți de puțină vacanță?! D-aia cu umblat de dimineață până seară, cu vizitat locuri încărcate de istorie, care-ti taie răsuflarea. Unde aș vrea să merg?! Oriunde: Italia, Grecia, Spania, Rusia, India, China, Cehia...Doamne, oriunde! Sunt atâtea lucruri pe care nu le-am văzut și nu le-am trăit!
Să-l țin de mână și să-l trag după mine de la un punct de vizitare la altul și când simt că nu mai pot, să mă ia el de mână și să-mi spună ”Hai!” fără să-l pot refuza!
Să căutăm de nebuni locuri, străzi, să mergem așa, pe jos, cu ființa noastră, să trăim cu oamenii ăia, ca ei, să-i respirăm, să le mâncăm mâncărurile, să le ascultăm muzica, să le bem băuturile... în 3 zile să-i trăim și să simțim că suntem ”de-ai lor”, că ne-am născut acolo și apoi să ne urcăm în avion și să ne întoarcem acasă....!

Ceasul, timpul asta care atunci când te doare se dilată si atunci când sufletul ti-e plin se contractă.... De-ar putea să fie invers! Durerile ar fi mai scurte, fericirile mai lungi!!!!
Trebuie să mă întorc la viață... aia în care trebuie să scriu chestii ”destepte” sau de-alea de ”vând”, dar mi-a plăcut...
P.S.: Ca să știți unde sunt când mă plictisiți și nu vă mai ascult! :p