Halucinant!

Viata! Picioarele mi se pierd mecanic pe strazi! Muzica-mi urla la maxim in casti. Un rock nebun imi amesteca gandurile ca-ntr-un mixer. Claxoane peste claxoane. Aglomeratie, ambuteiaje. Oameni ce butoneaza hipnotici la telefoane. Altii se plimba savurand nebunia si bucurandu-se de vara precoce. 

Eu imi alerg pasii pe trotuare si ma las rasfatata de vantul ce adie bland! Cafeaua in mana si gandurile - unele ingrijorate, altele fantasmatice - imi sunt singurele companioane in aventura mea.

Nebunie, dar e nebunia mea si ma incarca, ma fac sa-mi vinreze fiecare por si sa-mi amintesc de ce iubesc Bucurestiul! E nebunia mea! Sunt eu! Mix de sentimente, senzatii, culori, mirosuri...

Priveste cerul! E atat de greu uneori sa privesti cerul in Bucurestiul tapetat de blocuri gri si de viata traita pe repede inainte! 

Mai am o ora! Merg! Traiesc! Simt!

Fa-o si tu! Si nu uita: PRIVESTE CERUL! E atata infinit acolo! Libertate! Nemarginire! Liniste?