Il suna o data. Nimic! Ii scrise. Nimic! Se apuca de treaba in speranta ca o va cauta in timp util. Intinse toate rufele imbibate cu apa si stendarul se indoi sub greutatea lor si ceda.
Exasperata de neputinta si furioasa ii scrise un mesaj dur, in care-si puse toata ura fata de timp. Pica pe parchetul lunecos si rece privind picaturile care se scurgeau nemiloase din hainele ce atarnau pe sarmele subtiri.
Flesuri, flesuri revenira din trecut! Telefonul zbarnaia alaturi pe podea!
De ce intotdeauna cand e prea tarziu???
Nu raspunse si lasa mintea sa.i zboare pe carari trecute. In ochi ii veni imaginea lui innotand prin zapada inalta si frigul de afara. Bataile insistente in usa timp de zeci de minute.
Intr-un final nu mai rezista si deschise! El inbujorat si fericit ca in sfarsit ii patrunsese in univers, ea cu sufletul indoit.
- In sfarsit, stiam ca o sa deschizi! Nici nu stii cum am venit pana aici! Parca am zburat. Toata ziua la munca nu mi.a stat gandul decat la tine! Pe drum spre tine simteam fluturi in stomac...
- Fluturi in stomac..., repeta ea mecanic.
El era plin de iubire, indragostit ca un adolescent de fantasma pe care si-o crease despre ea in zilele care trecusera de cand plecase. Ea se simtea mai goala ca niciodata. Trase aer in piept! Nu voia s-o spuna, dar trebuia. Cum putea sa-l lase sa traiasca o iubire care nu mai exista. Dar cum s-o faca? Era omul caruia-i jurase ca ii va fi alaturi o viata si-l va proteja de tot ce-i rau... Stupid! Ea, acum, avea sa-i faca cel mai mare rau. Mai trase o data aer adanc in piept si spuse fara nicio grimasa, fara niciun simtamant, caci era moarta pe dinauntru:
- E prea tarziu... Fluturii tai... prea tarziu, intelegi?
O privi naucit! Nu-i venea sa creada ce aude. Ramase nemiscat, cu haina pe jumatate dezbracata. Dupa cateva zeci de secunde bune, ce parusera o eternitate pentru amandoi, reveni in forta. De parca nimic din ce spusese ea nu fusese zis!
- Ce facem in seara asta? Punem un film? Vrei sa ne plimbam? E foarte rece, dar dupa ce te obisnuiesti cu frigul e chiar placut...
- Nu, te rog! Sincer, as vrea sa pleci! Asa ar fi cel mai bine...
Ii lua fularul si caciula si i le puse in brate.
- Te rog! E mai bine asa!
Bine, pe dracu'! Bine pentru cine? Pentru el? Pentru ea, nici atat!
Uneori insa e prea tarziu... Mult prea tarziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu