Cosmar sau realitate? Viata intre adevar si amagiri

Erau zile in care simtea cum se deprinde de ea. Bucata cu bucata, trupul ei se facea farame si
disparea, dand forma sufletului, care zbura. La propriu! Azi, era una din zilele acelea. Si se pomeni zburand peste vazduhul impadurit, lasand in urma ei nori cenusii si paduri infrunzite. Parea ca sare etape, o lua pe scurtatura si se bucura.
Zborul e placut. Greutatea miscarii dispare. Desi uneori poate fi temator din cauza nesigurantei data de incontrolabilitatea miscarilor, dar parea destul de abila si se echilibra repede.
Se bucura ca poate sa triseseze. Doamne, cata drumu avea de ocolit si cat de departe era pana acolo sus.
Urcatul se termina, dar cand ajunse acolo nimic nu mai era atat de magic ca atunci cand privea de jos la drumul ce-l are de urcat. Era chiar mai inspaimantator. Doua roti zimtate se roteau, riscand sa o prinda ca intr-o menghina, amestecand o apa inspumata. Albul pufos parea ca o infricoseaza si mai tare. Isi trase picioarele in ultima secunda si se smulse dintre rotile ce tocau fara oprire. Ateriza pe ceva ce parea un fel de conducta, cu apa inspumata trecandu-i usor peste talpi si cotind-o la dreapta. Urma cu ochii cursul apei si atunci intelese: Asta e viata mea! Unde dracu ma grabesc sa o traiesc asa, sarind peste etape? Privi la drumul ce-l trisase si realiza cata viata ratase. Pentru ce? Pentru a ajunge la final? Totul pentru... nimic?!
Facu stanga imprejur si incepu sa coboare pe drumul pe care-l trisase. Intalni pe cararuia pietruita un grup de prieteni ce urcau agale. Nu se grabeau deloc. Il saluta pe unul dintre ei si-si continua drumul. Parca fericita, parca intristata. Ei nu trisau, traiau! Dar ea stia ce e acolo sus... Finalul.
Se opri o secunda din zbor, renunta la super-puterea ei, isi infipse bine picioarele in pamant si incepu sa faca primii pasi. Reali! Nu pe drum in jos, inapoiul nu mai era o optiune. Era cu neputinta. Coti pe prima la dreapta si incepu a merge agale, bucurandu-se de calatorie.
Trase aer in piept. Era bine. Libera. Rasufla cu tot sufletul in timp ce gandurile ii gandeau: ”Cu cat mai multe cotituri au drumurile vietii, cu atat mai mare bucuria. Nu destinatia, ci calatoria! Cu cine te insotesti in ea si ce lasi in urma ta”.