Din nou cu calculatorul in brate si cu gandurile ravasite...

Din nou cu calculatorul in brate si cu gandurile ravasite...Cred ca asta incepe a deveni o stare de fapt in viata mea si ar trebui sa ma obisnuiesc cu situatia. Vorbeam zilele trecute de rautate, de frustrari si renuntari, de papusari si marionete... Cam la asta se rezuma activitatea mea din ultima luna, activitate ce ma stoarce si de ultimul strop de energie si care ma executa fara mila zi de zi. Am constat ca mustrarile mele de constiinta nu-si aveau rostul, ca daca eu sunt rea, eu care daca am facut rau mi-am facut mie si nimanui altcuiva; atunci cum sunt cei care fac zi de zi rau, neconditionat, tuturor celor din jurul lor? La inceput am crezut ca sunt copilarii, am incercat sa le inteleg atitudinea si pozitia dar, azi, nu mai pot. In fiecare seara ,cu mari eforturi, imi eliberez mintea de toate frustrarile de peste zi; trag aer in piept si incerc sa adorm sperand ca maine va fi mai bine. Maine cu bateriile incarcate si cu zambetul in priviri pornesc la drum, numai ca...iarasi frustrarile si complexele isi fac aparitia si sfarma tot ce am reusit, cu greu, sa ridic in ziua si noaptea ce tocmai au trecut.