E liniste... si pentru prima data linistea asta nu mai doare. E o liniste moale, calda, trista...o liniste care-mi inunda fiinta si ma copleseste. Ma pregatesc pentru o viata pe care cred ca am intutit-o inlauntrul fiintei mele si pentru care m-am pregatit dinanite de a ma naste.
Privesc cu melancolie la oamenii din jurul meu...la oamenii care au nevoie de ajutorul meu fara a intui ca eu am nevoie de o mie de ori mai mult de ei decat au ei de mine. Si cu toate astea, le zambesc cald si-i ascult, si le eliberez sufletele de apasarea care-i aduce în preajma mea. La sfarsitul intalnirilor de felul acesta ma intreb de unde am puterea sa le dau curaj si forta... E bine...e ciudat de bine si inspaimantator de placut sa vezi cat de usor e sa faci oamenii fericiti.
Recunosc ca m-am inchis in mine si m-am ascuns de lume, ca am decis sa nu mai ofer fara sa primesc nimic...Recunosc ca sunt momente in care sunt furioasa pe lacrimile ce se pierd in amintirea oamenilor carora le-am daruit prea mult si nu au stiut sa ofere nimic la schimb...dar, zambesc si sunt fericita ca SIMT... ca am fericirea de a SIMTI...
Imi spunea cineva, candva ca am suflet de artist... ca doar un artist ar putea sa-si permita luxul de a trai atat de sincer... Frumos de trist pentru ca artistii sunt greu de inteles si-i greu sa le stai alături.... Prietenul meu nu stia insa ca luxul de a avea un suflet de artist se plateste scump... cu multe lacrimi, zambete, naivitate si dezamăgire....
Din viata am invatat ca noi, femeile, suntem incredibil de ”proaste” pentru ca ne chinuim atat de mult sa fim perfecte fizic pentru barbati si nici nu ne dam seama ca ei vor altceva....Merg pe strada si vad barbatii cum intorc capul, comenteaza... unii mai indrazneti vin si cer mai mult...dar faptul ca arat intr-un fel nu m-a facut niciodata mai fericita decat pe femeile ale caror tate ies mai putin in evidenta decat ale mele... am invatat ca barbatului de langa mine nu i-a fost niciodata de ajuns trupul meu si intotdeaua a vrut sa-i dau mai mult, chiar daca el nu era dispus sa dea nimik...
Viata m-a invatat ca cel mai bun prieten al sufletului tau esti tu insuti...
Privesc cu fericire si mandrie la trecut...cu impacarea omului ca poate sa-i ajute pe altii din lectiile pe care viata a hotarat sa i le dea lui...
P.s: intotdeauna mi-am platit fericirile..si tu cu siguranta ai fost una dintre ele....pretul e doar un detaliu :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu