M-am trezit langa un strain!

E seara si stam in pat vorbind aiurea despre chestii de peste zi. Fiecare cu ale lui, ca doi prieteni la o bere, doar ca masa noastra de biliard e patul si bilele sunt vorbele. E relaxant. Lumina difuza, albastra, radioul in surdina, relaxare.

Ajung cu povestile mele la examenul de peste zi. Ii spun in verva cum am trecut peste, cat de tare m-am plictisit sa scriu cele cinci pagini care sunt un haos total si nu pentru ca nu as fi stiut, ci pentru ca obosisem sa scriu de mana. Atunci ma "loveste":

- Eu scriu cu litere mari tot!
-Cum adica cu litere mari?!, intreb stupefiata.
-Cu litere mari!
-Cu majuscule?, intreb din nou consternata si nevenindu-mi sa cred cine-i omul de langa mine.
-Da.
Dintr-o data in atmosfera aceea calma si prietenoasa s-a facut liniste. O liniste de groaza, caci imi dau seama ca am langa mine un strain.
Un strain pe care-l numesc iubit, cu care dorm in pat si despre care nu stiu nimic. Am senzatia ca totul se pierde si ca nu mai stiu nimic despre omul de langa mine.

Da, stiu ce ciorba-i place (sper sa nu ma intrebe :p!), stiu care-i echipa lui favorita, ii stiu tabieturile, ii stiu masina (desi uneori se mai amuza de mine ca is la un pas sa ma urc in alta), stiu ce fel de haine ii plac, nu-i prea stiu varsta si ziua de nastere, dar asta e in avantajul lui caci asa pentru mine nu o sa imbatraneasca niciodata. Stiu ce citeste. Bine, el nu citeste, dar nu-i bai, caci despre carti vorbim in alta parte. Stiu cam tot ce stiu in mare despre oameni, dar ATAT!

Fac ochii mari, incep sa ma agit si nu pot trece mai departe. Cum nu stiu cum scrie?

O sa radeti, insa realizez ca in valtoarea asta stim despre oamenii de langa noi chestii superficiale si avem senzatia ca-i cunoastem. Scrisul... scrisul mi se pare esential! Voua, nu? Adica, nush, scrisul, spre exemplu, spune atat de multe despre personalitatea unui om! Daca scrie aplecat spre stanga, sau spre dreapta, cu litere de-o schioapa sau cu MAJUSCULE, daca scrie cuvintele intregi sau prescurtate, daca scrie corect, daca..... Aaaaaaaaaa!!!!

Caut si caut in amintiri situatii in care as fi putut vedea cum scrie. In cei peste doi ani de cand impartim aceeasi casa e imposibil sa nu fi scris niciodata, nimic! Haaaaa, am un biletel pe frigider! Mda... e cu majuscule! Dar cum de nu l-am observat pana acum?!  Si tot nu-s impacata... Un biletel e un biletel, are 3 cuvinte, dar oare cum arata 3 pagini scrise cu majuscule?! Doamne, si cati prieteni am despre care nu stiu nimic... chestii d-astea "intime"! Cred ca o sa am ceva de "munca"! :p

Si nu-mi vine sa cred cum am uitat de mine si cat m-am schimbat! Inainte aveam un joculet si fiecare nou prieten trebuia sa-l treaca... Era ceva de genul: "Ce carte crezi ca ma reprezinta?".

Apropo, tu ce carte crezi ca ma reprezinta? :)