Marturisiri din asternuturi

E seara si oboseala imi cuprinde trupul! Parca din ce in ce mai devreme si din ce in ce mai intens!

Timpul pare ca se incapataneaza sa fie tot mai zgarcit cu mine, cu noi.
Ne intalnim rar, putin si, de cele mai multe ori, preferam sa "lesinam" in fata unui serial, eliberandu-ne de stresul de peste zi. Fara cuvinte, doar odihnindu-ne mana in mana!
Azi, trag "cortina" mai devreme si-l chem in pat. Protestul obisnuit:
- Iar? Te culci de la ora asta?! E prea devreme!, dar ma urmeaza bombanindu-ma ca in fiecare seara.
Somnul se lasa insa asteptat si incet-incet incepem a sporovai diverse. Despre viata, despre ani, despre copilarie.
- Mi-ar placea sa mai am o data 20 de ani!, ii zic proptindu-mi ochii in ochii lui, care-mi ard pupilele prin intunericul naucitor!
- De ce? Ce ai face sau ce nu ai mai face daca ai avea din nou 20 de ani?
- Adica ce as schimba?
- Da, de ce ai vrea sa ai din nou 20 de ani? Ce ar fi diferit?
Imi retrag putin trupul de langa al lui, imi asez mai bine pilota intre picioare, imi iau mana din mana lui, imi plimb sufletul prin viata si...
- Hmmm, nu as schimba nimic. Nu pot! Ar trebui sa incep demult, sa-mi schimb parintii... Nu, nu as schimba nimic, nu as fi omul care sunt fara tot ce am trait! Dar, nush, as vrea sa mai am energia, prospetimea... naivitatea pe care o aveam la 20 de ani! Ciudat, cam imposibil: intelepciunea/ linistea de la 31 si naivitatea/ efervescenta de la 20! Imposibil!
Tac! Tacerea se lasa si ea in asternuturi. Ma "aduna" de prin pat ca-n fiecare seara, ma strange in brate si ma lasa in lumea gandurilor mele, care ma mai insotesc putin. Mai raman putin cu mine la 20 si imi amintesc de vremuri de demult...

P.S: daca-as mai avea o data 20 de ani, as trai mai intens intensitatea cu care mi-am trait anii, desi nu e bine sa ”arzi” totul dintr-o rasuflare. Dar asta data viitoare!