Nelegiuiri

E atata primavara in iarna asta! Si toti vad numai atata iarna in primavara asta! E o zi d-aia, una din putinele libere, pe care am promis ca o impart cu oameni dragi, dar dimineata m-a purtat sa o impart doar cu mine.
 M-am trezit, am scapat partial (mai mult decat partial, dar cu siguranta nu total) de haine :p si am plecat pe jumatate adormita, pe jumatate amortita spre bucatarie sa-mi fac cafeaua. A devenit un ritual, asa de dimineata, cam singurul moment de care ma pot bucura inainte sa-mi pierd capul in lumea lor. Cu cana aproape plina de licoarea minune m-am intors in dormitor, m-am asezat pe pat si, in timp ce sorbeam cu nesat din cafeaua fierbinte, cautam cu dor Youtubul pentru o melodie care sa-mi dea energie.
Youtubul l-am gasit rapid, dar melodia a venit din alta parte! Privirea mi-a ”fugit” pe geam, unde in departare niste fulguleti timizi se cernau cu indarjire si fara gand de oprire. Am ramas asa, cu privirea suspendata, pret de cateva secunde, suficient cat sa prind cantecul pasarelelor din geam. Melodii primavaratice susurau din iarna mea. Dinspre schelele de la blocul de vis-a-vis niste glasuri asiatice se indarjeau reciproc într-un cant alert.
Doi gugustiuci mi se joaca de-a dragostea la geam si ciripesc pe limba lor. Imi pierd sufletul in muzica vietii, atat de vie, atat de autentica. Imi scald privirea in iarna asta gri cu aroma de primavara si ma bucur de clipa mea de liniste. Susur de copilarie si libertate intr-o lume ce ma alearga...

Ti-am spus ”Te iubesc” in gandul meu de atatea ori
Te caut in mine uneori
Privesc tresariri de tine pe chipul meu
Si inteleg atata iubire in plecatul tau
”V-am lasat liberi” - spui mereu
Si abia in lumina trista a plansetului tau
Pot intelege durerea ta mereu
De a nu fi, de a nu sti
Trasaturi de tine pe chipul meu...