Tie de ce ti-e dor cand ti-e dor...

Noi nu ne căutăm,

Noi ne găsim!

Tu ești toate NU-urile mele.

Tie de ce ti-e dor cand ti-e dor... de copilarie? Te cuprinde vreodata nostalgia anilor trecuti? Zburați... Cel mai dor din toate mi-e de mine. Mereu cand intorc privirea catre perioada aia cel mai dor mi-e de mine. De o inocenta cumva pierduta. De timp. Dar, facand arc peste timp, imi place ce vad. Nu e totul perfect, dar am descoperit ca toata perfectiunea sta tocmai in imperfectiunea asta. Totodata, am aflat ca cei mai optimisti sunt chiar cei mai mari pesimisti. E o linie innebunitor de fina intre absurdul pesimistului si nebunia optimistului. Niciunul nu e perfect, amandoi au dreptate.
Sunt optimista? Sunt pesimista? Depinde cine ma priveste si de unde. Uneori, simt ca cea mai frumoasa parte e tocmai pacaleala asta. O surpriza chiar si pentru mine.
Cand pasii din realitatea asta nu-mi mai sunt siguri, ma retrag in mine si ma plimb pe carari de dor, in jocul copilariei. Cel mai dor... Doamne, acum mi-e un dor nebun de verile alea interminabile, cu calduri sufocante, cand imi umblam pasii pe drumuri prafuite cu cartea in mana, citind si mergand. Pierduta intre paginile dintre coperti si cu pasii teleghidati. Cata libertate in nimicul ala! Si mi-e dor. Un dor nebun...
Si ma uit la azi-ul meu. Doamne, cata libertate e in el! Libertate fara grija. Libertate fara responsabilitate. Ce mare castig!
Dar libertatea aia de ieri pare mai libera decat libertatea asta de azi. Si daca priveam ieri, libertatea de azi parea mai libera decat aia de ieri.
Prinsi intr-o valtoare de ieri si maine, de cele mai multe ori uitam sa traim azi!